Un anonim...misterios

Prolog

Era o zi rece.Atat de rece incat nici nu mai simteam nimic.Nu simteam durerea fizica,dar...nici cea psihica.Durerea?Ce mai e aia?Nu mai stiu.Am simtit acum un an...a fost o nenorocire.Ha!Chiar sunt un nenorocit!Ma plimb prin incaperea rece si umeda a casei.Ce trist...ca sufletul meu.Aerul rece inunda toata casa.Ma indrept spre fereasta.Luna arata asa de dominatoare.

-Ce noapte perfecta.

Imi intind mana si observ ca n-o pot atinge.Hm!Distanta e prea mare...la fel cum e distanta dintre mine si ea.Tsk!Urasc totul.Urasc tot ce tine de lume.Urasc...ca trebuie sa traiesc.Pana la urma...traiesc doar ca sa ma razbun.Razbunarea nu e o solutie,dar e tot ce am.Numai am nimic.Sunt o masina de ucis.Nu-mi mai e frica sa omor oameni.Sun un nemilos.Un...ucigator.A vedea sange e ceva normal.A omora e ceva normal.Sa-i vad suferind pe oameni...e ceva normal.Crud?Chiar e crud?Nu cred.Viata e cruda!Nu eu!M-am transformat intr-un adevarat monstru.Ma intorc spre masa.Pe ea e asezat un trandafir ofilit.Din culoarea rosie ca sangele,a devenit negru ca...intunericul.Petalele ei cad jos formand un dans superb,dar fatal.Odata ce cad jos,mor.Nu mai au viata.Au pierdut...jocul nenorocirii.Un joc nemilos,fara reguli si fara mila.Mori?Putin ii pasa.Trisezi?Va castiga.Lupti?Nu conteaza.Ori de cate ori te ridici,vei cadea.Asta am invatat.Ori de cate ori am promis sa nu mai simt niciodata sentimente de dragoste...m-am inselat amarnic.Clare m-a facut sa ma simt fericit si iubit.Ma intelegea mai bine decat oricine,o protejam si tineam la ea foarte mult.Cand era batjocorita sau era lovita,il omoram pe cel care i-a facut asta.Nu puteam sa rezist atunci.Stiam cand vroia ceva.Stiam cand era suparata.Stiam cand era fericita.Stiam...totul despre ea.Era o seara ploioasa de toamna.Tuna si fulgera.Am stat la scoala peste program,deci intarziasem.Stiam ca era singura acasa,deoarece mama si cu tata erau cu niste afaceri importante.Cand sa intru in casa,toate luminile erau stinse.O strigam ca nebunul prin toata casa,dar nu raspundea.Am urcat scarile spre camera.Cand sa deschid usa vad cum era jos sange.Imi indreptam privirea cu frica si...era sprijinita de perete.Sangele curgea neincetat din ea.Avea o privire...asa de neutra.Am inceput sa tip si sa ma duc spre ea.Era prea tarziu.A murit.Dupa o zi,un dedectiv a venit la noi sa investigheze cazul.Se numea...Robert Hall.Dupa o saptamana de investigatii a venit la noi si ne-au spus ca amprentele apartin familiei Smith.Cand am auzit asta am inebunit.Am promis sa distrug pe toti cei care sunt in acea familie.Se pare ca...nu mai e nevoie.Robert Hall o sa moara.Jur ca va muri.O sa-l distrug...cum m-a distrus pe mine.A omorat-o pe Clare,singura mea sora.A omorat-o pe Maria,cea pe care am iubit-o,chiar daca stiam atunci ca familia ei mi-a ucis sora.Chiar si asa...am iubit-o.Am protejat-o cum am putut.Nu conteaza.O sa le razbun.Ele au fost...sufletul meu.

-Te-am gasit!

-Oh!Un nemernic la orizont.Ce vrei,fraiere?

-O sa te omor!

Ma ataca.Nici nu ma misc de pe loc.Iau pistolul si-l impusc in cap.Cade jos si iese din el suroaie de sange.Nu mai am mila.O sa mori...Robert Hall.Nu numai pentru razbunarea mea,ci si pentru ca...ai omorat doua familii.