Un anonim...misterios

Capitolul al XV-lea

~Din perspectiva lui Alexander~

Eu cu Shin alergam si iar alergam.Simt cum picioarele imi cedeaza,dar nu ma las.O secunda imi iau ochii de pe ea si acum nu stiu pe unde e.Cum se poate asta?

-Uite!Ce e acolo?

In fata mea era o multime de oameni care erau stransi sa vada ceva.Eu cu Shin ne uitam unul la altul si mergem spre acea multime.Ma imbrancesc de oameni,iar acestia nu zic nimic.Ciudat.Ce e asa de...confuz?Ajungem la locul actiunii.Nu-mi vine sa cred...CE DRACU CAUTA CU ASTA?Ochii mei se fac foarte mari.Ma uit la Shin,iar acesta se face palid la fata.Ma enervez foarte rau.Ce cauta cu asta?Ce dracu cauta cu un nenorocit ca asta?!Observ cum o trage langa ea,si ii da un pumn in stomac.Maria scuipa sange si lesina pe loc.O prinde cu o singura mana si o cara in bratele sale.Shin se duce spre el foarte nervos.Il apuca de gulerul camasii si se uita amenintator la el.

-CE DRACU FACI?

-Cum ce fac?

-I-AI DAT UN PUMN IN STOMAC,NENOROCITULE!

-Trebuia s-o fac incostienta,nu?

-Ce ai zis neno--

-Shin!

Ma duc spre el.Furia m-a acaparat.Nu mai gandesc rational.Ii dau un pumn in stomac,exact cum i-a dat ei.Scuipa sange.Se lasa in genunchi,iar eu o iau in bratele mele.

-Hei,nenorocitule.Sa-ti fie clar un lucru:daca mai pui un deget pe ea,moartea ta va fi asigurata.

Shin se uita confuz la mine,dar nu-mi pasa.Il las acolo sa geme de durere cat o vrea.Limuzina ma asteapta chiar langa locul incidentului.Ma urc in ea si astept sa ajung acasa.Ce era in mintea ei?La ce se gandea ca sa mearga cu el?Cu un ipocrit ca el?Ah!Cati nervi am!Vreau sa rezolv problema cat de curand posibil.

-Domnule,am ajuns.

Cobor din masina si intru in casa mea.Urc scarile spre camera mea.O las usor pe pat si ma uit la ea.Acel nenorocit!Ce avea de gand?S-o ia cu el si sa...NU!NU TE GANDI LA ASTA!Orice...dar nu la asta...Observ ca nu da semne de trezire.Cred ca ar trebui sa-i pun pe cei de la personal sa faca ceva de mancare.Sigur o sa-i fie foamne cand se va trezi.Ii pun usor mana pe obraz si o sarut usor pe buze.Erau asa de moi incat ma inebuneau.Nu vreau sa ti se intample nimic rau.Am promis c-o sa te protejez,si o sa ma tin de promisiune.Ma ridic si imi indrept pasii spre usa.Ce vruia...acel nenorocit de la tine?

~Din perspectiva Mariei~

Ochii mei se deschid usor.Unde ma aflu?Unde am ajuns?Ce s-a intamplat?Tot felul de imagini imi apar in minte.Oh...deci el mi-a dau un pumn un stomac ca sa ma lase inconstienta.De ce a facut un lucru ca asta?Ah!Capul mi-l simt asa de greu.Ma ridic si simt cum ceva mi-a apasat buzele.Ceva moale si dulce...E asa de placuta senzatia...oare cine a facut asta?

*bip bip*

Tresar putin.Cine mi-a trimis mesaj?Imi iau telefonul si ma uit la mesaje.Fata mea e deja confuza si mirata.Am primit un mesaj de la... "Numar necunoscut".Deschid mesajul,iar telefonul imi cade din mana.

"Daca vrei sa afli despre Robert Hall,vino la mine.Ne intalnim acum la Academia Cross.Voi astepta.

Un necunoscut"

Mi-am dat seama cine e.Nu mai trebuia sa citesc de zece ori mesajul ca tot acelasi raspuns este.Ma ridic in picioare si simt cum parfumul lui Alexander imi inunda narile.Eram la Alexander acasa.O tristete ma cuprinde,si-mi dau seama ca fac o greseala ca plec de langa el.Nu plec pentru ca vreau...plec pentru ca trebuie.Trebuie sa ne razbunam...ceea ce ne este mai de pret.Nu-i asa...Alexander?