Un anonim...misterios

Capitolul al XIV-lea

~Din perspectiva Mariei~

Nu stiam unde fug.Nu stiam unde ma indrept...Nu stiam de ce exist.Totul mi-a revenit la loc.Toata singuratatea pe care am purtat-o a revenit.Nu stiam ca a durut atat de mult.Nu stiam ca sunt asa de inutila.Multe nu am stiut.De ce am fost o asa nestiutoare?De ce?De ce soarta e asa dura cu mine?O fiinta fara vlaga...O fiinta fara suflet.Eu fug,fug si iar fug.Fug in nestiinta.Cine ar fi crezut ca sunt asa o nestiutoare?Sunt o marioneta defecta,fara suflet.Caut razbunare si dreptate.Stiu ca n-o voi gasi.Nimeni nu-mi da dreptate.Am fugit catre un univers vag.Care e drumul meu...?

-Ajutor!Cineva!Ajutor!

Ma opresc din fugit.In dreapta mea observ o fata cam de varsta mea care tipa dupa ajutor,dar nimeni n-o aude.Trei barbati o tineau de maini si incercau s-o faca sa taca.

-Curvo!

Acel barbat ii da o palma.Gemea de durere.Ce nenorociti!Sa faca asta unei fete asa de frumoase!Las capul jos.Ce oameni nenorociti.Ce oameni fara mila.Ce oameni demni de moarte.O asa lume...nu ar fi trebuit sa existe.

-Opriti-va!

Cei trei se uita la mine confuzi.Observ ca cel care i-a dat palma fetei imi zambeste pervers.Urasc oamenii ca voi.M-am saturat de oameni ca voi.Nu mai vreau sa mai vad oameni ca voi.

-Oooo!Ia uite ce avem noi aici?

-Sefu'!Uite si ce forme are!

-Da!Arata sexy!Cum de nu am vazut-o pana acum?

-Da-i drumul curvei aleia!Hai pe asta.

Se aproprie amenintator de mine.Ma inconjoara.

-Hei,pisi.Hai cu mine pana undeva.

-Hai!Stiu ca vrei!

Incearca sa ma atinga pe fata,dar eu ii apuc mana si i-o strang cu toata puterea mea.Celalalt partener incearca sa-mi dea o palma,dar ma feresc.Ii dau un picior in stomac.Gemea de durere.Celalalt incearca sa-mi dea un pumn,dar ma feresc din nou si ii dau un pumn in fata.Ii dau drumul celui care incerca sa ma atinga.O iau pe fata aceea si iesim in strada.Nu apucam sa fugim ca aud un  glont.Ma uit in spate si unul dintre ei avea un pistol.Ii dau drumul fetei si ii fac semn sa fuga cat poate de mult.Aceasta nu zice nimic si fuge cat o tin picioarele.Ceilalti parteneri i se alatura lui.Am o privire amenintatoare pe fata.Nu pot sa ma las.Nu acum.

-Tarfo!Ce dracu crezi ca faci?

-Hahahaha!Incerc sa curat lumea de niste prosti ca voi!

-Ce ai zis?

-Ce ai auzit,netotule!

Indreapta pistolul spre mine.Fug spre el.Incearca sa ma tineasca,dar eu ma feresc.Ii dau un pumn in stomac,iar ceilalti fug spre mine ca sa ma bata.Ma feresc de ei si fac doi pasi in spate.Unul dintre ei incerca sa-mi dea un picior in stomac,dar ii apuc piciorul si-l imping spre celalalt.Toti trei gemeau de durere.Se ridica si incepe din nou dansul violent.

~Din perspectiva lui ...~

-Mai doriti,domnule?

-Nu multumesc.

Stateam si ma uitam pe geamul fumuriu al limuzinii.Nimic important.Nimic interesant.Nimic...viu.Ma uit si ma uit la tot ce se intampla afara.Nu e nimic care poate sa ma atraga.Se poate una ca asta?Se poate ca eu...sa fiu un asa ghinionist?Ghinionist in viata?Asta sunt.Nu vad nimic.Vad numai negru si ura in fata ochilor.

-Domnule,se pare ca se intampla ceva afara.

Mai trag un fum din tigara.Se intampla ceva afara?Ceva sa ma intereseze?Ce prostie,dar trebuie sa-mi fac treaba.

-Ce se intampla?

-O fata este atacata de trei barbati.

-O fata?

-Da.O fata.

-Interensant...

Nu vezi asta in fiecare zi.Ies din limuzina si ma indrept spre locul "bataliei".Ajung acolo si observ cum acea fata face niste miscari asa de...gratioase.Fata ei are o privire asa de neutra.Parca tot corpul ei s-ar misca singur.Cum se poate asa ceva?Parul ei lung si brunet straluceste,ochii ei caprui lucesc de entuziasmare,iar buzele ei sunt foarte rosi.Nu gasesc asta in fiecare zi.Cum poate...sa faca acele miscari?Sunt foarte grele.Cum poate sa se miste asa?Iti trebuie ani buni ca sa faci asta.Aceasta fata este interesanta.Lupta s-a terminat.Toti trei cad jos plini de sange.Acea fata se uita la ei dispretuitor.Ce privire!Oare ce gandeste in momentul asta?Sunt curios!Sunt entuziasmat!Sunt...incantat de ceea ce vad.Cade jos in genunchi.Se uita in sus si incepe sa planga.Seamana ca un inger...lovit de prea multe greutati.Ma indrept spre ea,iar ea se uita speriata la mine.Ii intind mana spre ea.Cuvintele imi ieseau fara sa vreau.

-Vino cu mine si nu vei regreta.

Se uita la mine ciudat.Isi sterge lacrimile si imi apuca usor mana.Are o mana asa de moale!Cum de poate suferi atat?Are o privire atat de trista incat ma intristeaza si pe mine.Se ridica in picioare si se uita in ochii mei.

-Sigur nu voi regreta?

-Nu.Sunt sigur.

-Inteleg.O sa fiu la comanda ta.

Acele cuvinte m-au facut sa prind putere si curaj ca sa continui...acest drum lung si greu.