Salutare,oameni :3 Ce mai faceti? Eu tocmai mi-am mai pierdut trei ore din viata ca sa scriu asta :D Nu stiu unde duce (probabil nicaieri) ,dar capitolul asta va detrermina...niste chestii de care s-ar putea sa depinda finalul cartii. In orice caz,nu e nimic special,eu il cataloghez ca un capitol chiar plictisitor,dar oricum ar fi,asta e. Spor :*
Scarlett:
Recunosc ca nu a fost cea mai placuta experienta din viata mea,avand in vedera ca frizura de porcusor de guineea a lui Caracal nu ma lasa sa vad nimic la televizor,iar de respirat nici nu mai vorbesc. Vreau si eu o data sa stau singura la un film si ma trezesc ca sunt facuta sandwich de tipul nou. Dar,in fine...se putea si mai rau.
Nu am inteles foarte bine ce se intampla pentru ca Sean radea in continuu,iar Jeff avea o figura fenomenala! Caracal in schimb...a fost mai in regula decat as fi crezut. Fara remarci perverse sau incercari dubioase,cum m-as fi asteptat. S-a uitat pur si simplu la film,in modul cel mai normal posibil.
La sfarsitul filmului,Jeff a iesit pur si simplu din casa,lasand usa deschisa si pe noi cu gurile cascate. Eram pe punctul de a intreba ce naiba l-o fi apucat,cand mi-am adus aminte ca Jeff are propria lui realitate si creierul lui functioneaza numai cum vrea el. Jeff era gelos...
-Sean,ce naiba? am facut nedumerita. -Daca stiai ca asa reactioneaza de ce nu ai facut nimic?
-Mi-a dat mancarea pe jos, a zis nevinovat. -Si mi-e foame.
Am pufnit distrata si m-am ridicat de pe fotoliu,lasandu-l pe Caracal sa se bucure de singuratate. El s-a asezat indiferent de ce se intampla in jurul lui,fiind atras (dintr-un motiv doar lui cunoscut) de puricii de pe ecran.
Am oftat plictisita si am inchis usa in urma lui Jeff,apoi am urcat in camera. Daca asa vrea sa fie,treaba lui. Ma foare fix in varful cotului si poate chiar putin mai incolo. Sa se calmeze si sa vina inapoi cand se maturizeaza.
Jeff:
Am stat cateva minute asezat langa copacul mare din spatele casei,privind norii care acopereau luna si stelele,invaluind padurea in bezna. Uneori e placut sa stau asa,singur si sa ma mai gandesc la mine si la viata mea de sobolan. Adica era placut mai demult,cand ma uram din toate punctele de vedere. Si era totul asa de usor atunci... Nu imi faceam griji in privinta nimanui. Nu ma intrebam niciodata daca Scarlett ma iubeste cu adevarat sau daca o sa ma iubeasca toata viata ei doar pe mine si atat. Stiam ca nimeni nu ma vrea si ma simteam mai putin singur decat acum. Totul era foarte simplu.
Stiam ca ceea ce s-a intamplat in seara asta era nimic. Pana la urma au stat pe un fotoliu impreuna,mare lucru! Dar am ajuns sa ma simt sufocat cand o vad ca se apropie de oricine altcineva. Am ajuns sa fiu dependent de ea si sa ma tem sa o las singura. Data trecuta era sa o pierd. Si am plans. Si daca eu am plans pentru fata asta,jur ca trec prin orice daca e nevoie,doar sa ramana a mea.
Si stiu ca nu am niciun motiv sa fiu gelos,dar nu pot controla asta. Si stiu si ca Scarlett uraste chestiile astea si ma considera imatur,dar pur si simplu imi e teama ca intr-o zi as putea sa o pierd. Si oricat ma ingrozeste gandul,o prefer moarta decat alaturi de oricine altcineva.
Nu am ce sa fac. Pur si simplu asa sunt. Sunt criminal si totul este altfel in capul meu. I-am omorat fratele din gelozie. Si era fratele ei,nicidecum un pericol pentru mine... Nici nu vreau sa stiu de ce sunt in stare in alte situatii. Mi-e atat de frica sa nu o pierd incat as putea sa o iau razna. Chiar daca am incredere in ea si o iubesc mai mult decat orice pe lume si mi-as da viata pentru ea in orice moment,sunt sigur ca as fi in stare sa ii fac foarte mult rau.
