Bunaa :3 Iara am intarziat? :< Imi cer scuze,nu mi-a mers netul. Oricum,cu toate ca nu fac eu dedicatii,acest capitol este pentru Crystall sau..cum...o...erm... pentru Teodora :)) Stie ea (Ti-am uitat numele de watt,cu toate ca eu l-am ales :3) . Ea m-a rugat. Si mai e si Amiiiii <3 Ea ma haituieste de o asptamana incoace :)) Oricum,bucurati-va de capitol :*
Scarlett:
-Mi-a fost dor de tine, i-am spus cu in zambet firav. El a ramas inexpresiv cateva clipe,apoi am vazut cum in ochi ii sclipesc lacrimile.
-Iarta-ma,Scarlett. Trebuie sa pleci. Du-te inapoi,nu e bine sa stai aici. Tata va fi suparat.
S-a eliberat din stransoare si m-am impins spre usa. Eu am iesit confuza si m-am dus in camera mea,incercand sa imi dau seama ce se intampla de fapt.
Stiu ca daca stau cu el imi voi aminti...si asta nu e bine. Nu e bine pentru tata,nu e bine pentru Kyle...nu stiu sigur. Dar daca vreau sa aflu ce s-a intamplat,ar trebui sa il las pe Kyle. Nu ma pot baza pe el. El nu vrea asta.
In acea noapte nu am putut dormi. Nici in urmatoarea. Incepusem sa imi fac griji ca nu imi voi mai aminti niciodata. Imaginile pe care le-am vazut la inceput nu imi mai erau clare si,cu cat trecea timpul,uitam de ele. Si nicio alta imagine nu imi mai revenea in minte. Singurul lucru exact pe care il stiam era padurea aia...de care nu pot sa leg nimic. Am cautat prin apropiere si nicio padure nu era mai aproape de sase kilometri de aici.
Nu aveam absolut nimic de care sa ma leg.
..........
Aproape patru luni mai tarziu am hotarat ca nu mai are rost sa ma strofoc. Am renuntat cu totul la gandul de a-mi aminti si am decis sa imi traiesc noua viata. Dar din ziua aia,orice speranta mi s-a spulberat. Aveam cosmaruri. Nu puteam dormi,in general. Nu puteam manca. Eram foarte nefericita. Aveam impresia ca,daca eu am uitat,toti ma vor uita pe mine. Kyle deja ma uitase de cand tata l-a izolat acolo. Iar lui nu parea sa ii fi pasat vreodata cu adevarat. Mama era moarta,iar...persoanele pe care le tot vedeam,sunt sigura,m-au uitat si ele sau,in cel mai bun caz,nu au existat.
Imi petreceam intreaga zi in pat si ajunsesem ca o leguma. Nu vorbeam,nu ma miscam,pur si simplu stateam acolo,ma ridicam doar cand era neaparat.
Intr-o zi,prin nu stiu ce miracol,Kyle a rasarit in pragul usii mele. Ziua...
L-am privit atenta. Era schimbat,foarte schimbat fata de ultima data cand l-am vazut.
-Ce cauti aici? l-am intrebat,vorbind pentru prima oara in ultima luna.
-Scarlett...iarta-ma. Nu mai pot sa stiu ca esti atat de aproape de mine,iar eu pur si simplu...stau atat de departe. Nu am vrut,iti jur ca nu am vrut,dar...
S-a oprit,incepand sa planga.
-Ce tot spui acolo?
-Nu voiam sa pleci. Nu am vrut sa ma lasi din nou singura De asta nu ti-am spus. Si tata ar fi fost foarte suparat. Te-am cautat mult,Scarlett,iar daca te lasam sa iti amintesti as fi fost iar singur. Dar mi-e dor de tine si imi pare rau ca ai ajuns asa si nu am vrut sa te las,stiu ca ar fi trebuit sa iti zic,dar mi-era teama si stiam ca vei pleca din nou si ca nu te vei mai intoarce vreodata,iar tata te-ar vana in continuare...
-Din nou? Unde sa plec din nou ?
-Scarlett,tu nu stii nimic! a tipat. -E numai vina mea,tu trebuia sa pleci de mult. Nu trebuie sa fii aici...
-Stiu, am raspuns sec. Dar nu am idee unde ar trebui sa fiu.
-Tu nu,dar eu stiu,Scarlett! Dumnezeule,tu chiar nu mai stii nimic? Cum ai putea sa uiti asta? Scarlett,tata te rupea in bataie de fiecare data. Din vina mea! Ai ajuns de atatea ori la spital,ai fost ranita de atatea ori... Tata te ura si inca te uraste. Cand eram mic ma batea. Iar cand mama a intervenit,a omorat-o. Nu i-a pasat de ea. Voia sa ma omoare pe mine,dar nu a putut. Tu ai fost acolo. Tu ai vazut-o pe mama,tu ai vazut totul. Dar tata nu te putea omori pe tine. Si ii era frica sa nu spui nimanui si,Doamne,Scarlett,cat ai suferit dupa aia! Mama a murit din vina mea,iar viata ta a fost un calvar. Din vina mea... Tu nu ti-ai amintit pentru ca ai avut un 'accident' si ti-ai 'pierdut memoria',iar eu eram prea mic sa inteleg. Dar am inteles. Si nu am vrut sa iti spun pentru ca m-ai fi urat.
