Hei,lume.Salutări...şi dacă v-aţi întrebat,da,încă trăim pe udeva pe-aici,scuzati-ne că n-am mai dat niciun semn de viaţa :o3 Da,ştiu,meritam să ardem pe rug şi toate cele... na-vă capitolu'.
Am ieşit în grabă pe uşa din faţă şi m-am îndepărtat printre siluetele întunecate ale copacilor (da,ştiu şi eu că mă repet,nu sunt eu de vina ca asa incep toate vanatorile). Şi mergeam agitat,ca întotdeauna,cu fiecare pas nerăbdarea crescandu-mi şi dorinţa de a ucide devenind tot mai insuportabilă.
Mi-am scos din buzunarul larg cuţitul şi l-am rasucit,privind cum îi luceşte lama sub lumina palidă a lunii. Apoi am mers în linişte,fiind atent la fiecare foşnet din apropierea mea. Am auzit o voce scăzută,aproape imperceptibila,iar un rânjet involuntar mi-a luminat faţa perfectă.
Am plecat linistit spre locul in care prada ma astepta fara vreo banuiala,gasind un cuplu de indragostiti. Da,da,adorabil,sunt incredibil de draguti. Dar sa vedeti ce draguti sunt pe bucati!
Un rânjet demonic mi-a brazdat faţa cand am sărit spre ei din ascunzişul umbrei mele. Fata a început să racneasca din toată vocea ei piţigăiată ,iar urletul ei s-a pierdut printre hohotele mele de râs psihopat,retardat,isteric,sociopat sau cum vreţi voi să îi spuneţi. Băiatul din dreptul ei doar m-a privit paralizat,fără a se mai strădui să ţipe. Eu mi-am fluturat de vreo două ori cuţitul prin faţa lor,dar ce îi ingrozea pe ei (cel puţin pe moment) era de fapt ranjetul meu retardat (care,din punctul meu de vedere,este epic )
Mai întâi mi-am răsucit cuţitul şi l-am înfipt în umărul fetei, care tocmai ce încerca să fugă. Mirarea mea a fost că tipul tocmai ce dispăruse fără urmă. Ce drăguţ din partea lui. Am sa il invat eu manierele mai incolo.
Fata a scos un ţipăt dureros şi s-a întors spre mine în disperare,încercând să mă împingă la o parte. Eu am prins-o de mâini şi am trântit-o de trunchiul din dreapta mea,facand-o să geamă scurt. Apoi am început să îmi plimb lama cutitului pe faţa ei.
-Ce-ar fi să îţi ţin eu companie,scumpete? Până la urmă...el oricum nu ţinea la tine,corect?
Din ochii ei s-au scurs două lacrimi cristaline,la vederea cărora,nu m-am putut abţine să nu râd ca ultimu' sărit de pe fix ce sunt.
-Promit c-o să am grijă de tine,i-am spus cu un rânjet rece. Ea mă privea paralizata.
Mi-am răsucit din nou lama printre degete, apoi i-am înfipt cuţitul intr-un ochi şi l-am răsucit lent. Ea încerca să urle în agonia ei,dar eu mă apăsam greu peste ea,taindu-i respiraţia. Sângele a început să i se prelingă pe toată faţa când mi-am amuls cuţitul din carnea ei. Fata se zbătea cu toată forța din corpul ei subtire, dar eu nu depuneam nici cel mai mic efort să o ţin nemişcată. A început să icneasca după fiecare gură de aer.
Mi-am ridicat cuţitul in fața ei şi am lins încet sângele care se scurgea pe el,în timp ce o priveam atent,studiindu-i fiecare reacţie. Ador să fac asta, e cam cea mai placuta parte. De obicei ii face sa lesine.
O auzeam cum se chinuie să ţipe,dar din gura ei nu ieşeau nimic altceva decât scurte gemete slabe...şi sânge,evident.
-Ce e,draguţo? Te temi de faţa mea? Nu e nimic,hai să stingem lumina pentru tine, am spus pe un ton peotector. Apoi mi-am înfipt cuţitul în celălalt ochi al ei. Ea a tresărit (poate puţin spus tresărit,dar fie şi aşa) când a simţit metalul rece travetsandu-i prin carnea moale,lăsând mai mult sânge să se reverse,facandu-mă să râd mai zgomotos şi să mă simt din ce în ce mai euforic. Mirosul divin al sângelui mă innebunea şi simţeam pe moment că nu aş mai fi plecat de langa acea ființă in agonie, dar mi-am amintit de cineva..
