Heeei :3 Ce faceti,killeri? :D Am venit cu alt capitol. Asta,dupa cum veti vedea,nu e tocmai genul meu,dar,in fine,cineva trebuia sa-l scrie si pe asta. Sper sa va placa si...mda...nu stiu. Stiti ca nu ma pricep la chestia asta cu nota autorului :)) Safi va pupa dulce, enjoy :*
Scarlett:
"Pai...imi place de tine,Scarlett..." ... "Te iubesc mai mult decat orice pe lume,Scarlett" ... "Jeff,tu chiar vorbeai serios cu...sti..casatoria?". "Nu. Nu stiu de tine,dar eu nu am nevoie de un document tampit la o primarie tampita ca sa stiu ca te iubesc."
Cuvinte de-ale lui Jeff imi reveneau in minte pe cand stateam izolata,ganditoare si in mare parte confuza. Mi-e greu sa inteleg cum poate fi aceeasi persoana care imi spunea toate chestiile alea dragute si care ma facea sa ma topesc numai cu o privire batjocoritoare aruncata cu dispret. Si mai greu imi e sa inteleg cum numele meu capata o aura asa speciala cand era rostit de vocea lui... Imi era dor de acel Jeff. Ce s-a intamplat cu noi?
De cateva zile ne facem ca am uitat. Ne intalnim destul de des,un schimb subtil de priviri...apoi nimic. Ne ignoram. Pe el nici nu pare sa il deranjeze prea tare. A revenit la obiceiurile lui si la vanatoare,la speriat oameni si la cauzat dezastre,continua sa ii dea batai de cap lui Slender,iar casa lui Splendor abia se mai tinea pe picioare de la o vreme. El si Jack isi vedeau linistiti de ale lor,ii auzeam mereu razand si tot timpul planuiau ceva. Intr-un fel...era vechiul Jeff. Intr-un fel...
Mi se parea ca si de James a uitat,iar pe Sean il trata rece, aproape la fel ca pe mine. Si stiu ca dupa zambetul ala prietenos al lui,Sean se simte singur acum. Cel mai probabil lui Jeff nu ii mai pasa de noi. De niciunul.
Cand ceilalti doi frati ai lui Slender s-au intors nu am mai pierdut prea multa vreme pe acolo. Ne-am strans cu totii si ne-am intors la vechea casa. Tot drumul de sase ore mi l-am petrecut in spatele grupului,privindu-l in tacere pe Jeff,amintindu-mi de ziua in care am plecat. Totul era in regula atunci,iar acum e...mda. Complicat.
Jack si Sally ne-au parasit mai devreme,retragandu-se la casuta lor din partea sudica a padurii,iar noi patru ne-am intors acasa. Sa fim din nou doar noi ma facea sa ma simt putin mai bine...mai in familie. Dar fara Jeff asta nu avea sens.
El s-a dus direct in camera lui,eu fiind nevoita sa ma retrag in vechea mea camera,singura,unde mi-am petrecut restul zilei...
-Ce faci,Scarlett?
M-am intors spre usa,unde statea James,privindu-ma intr-un fel sau altul prin gluga hanoracului ce ii acoperea fata.
-Ma gandeam...
-La Jeff, a continuat el.
-Nu. De fapt,da. Oarecum.
El a zambit si a intrat in camera,inchizand usa.
-Sa stii ca inca puteti repara asta.
-Nu prea cred.
-Pai si ce te face asa sigura? Adica,tu vrei sa va impacati,el vrea sa va impacati,care e problema?
-Ca el nu vrea sa ne impacam.
El a ras usor.
-Ce vrei,ciudatule. De ce ai venit mai exact?
-Uite. Credeam si eu ca Jeff e un tampit si ca are de gand sa renunte. Si sti ce? E un tampit! Dar nu vrea sa il urasti. Si inca te iubeste. Mai mult decat ai crede vreodata.
-Si sunt convinsa ca ti-a spus el asta ca doar sunteti cei mai buni prieteni...
-Ah,dulce sarcasm! Daca nu vrei sa iti spun ce stiu,plec. Si asa imi irosesc prea mult timp din eternitatea mea bagandu-ma intre voi. Ultima oara s-a lasat urat.
