Heei! Ce mai faceţi,dragilor? Ştiu că scuzele nu ajută,dar ne pare rău de întârziere.Am avut o mică problema...eu scriu de pe telefon şi după ce termin un capitol trebuie să îl salvez de mai multe ori ca să fiu sigură şi...în fine,după vreo 4 ore de muncă mi s-a sters şi a trebuit să o iau de la început. Lucky me, right? Oricum,aici e noul capitol,enjoy:
Jeff:
Bun...n-am fost eu niciodată cea mai inteligentă persoană din lume,dar mă gândeam că,un om normal,odată ce este prins intr-un bar de doi psihopati şi...crucificat în halul ăla,ar pleca (în cel mai bun caz) acasă,stand şi gândindu-se cu ce a greşit ca sa merite asa ceva. Apoi s-ar muta,pentru siguranţa vieţii lui,în cel mai indepartat colţ al lumii. Dar nu. Noi trebuie să ne trezim cu specimenul ăsta pe cale de dispariţie în faţa uşii.
M-am ridicat de jos,privindu-l confuz pe tipul din faţa mea. Atenţia mi-a fost însă distrasă de un Slender foarte agitat care dădea fuga spre noi. Ce naiba...nu ar trebui să se teleporteze sau ceva?
-Copii,mişcaţi. Împachetaţi hainele şi...el ce dracu' face aici? ne-a întrebat evident speriat. Eu am dat din cap în semn că habar n-am. -Tu...tu ar trebui să fii mort.
-Dar nu sunt,a replicat el calm.
-Dar,dar,dar...dar...
-Uşurel,Slends,amice, am încercat să îl calmez. Frate...nu l-am mai văzut pe Slender aşa de speriat de când...păi nu l-am văzut speriat niciodată.
-Nu moare! a ţipat în disperare. -Eu...eu i-am rupt mâinile şi...toate oasele. I-am scos inima! Nu moare!
Toţi trei l-am privit pe Slender uluiţi,fără vreo şansă de a înţelege ce anume s-a întâmplat. Apoi...ăm...să îi spunem "el" ,a vorbit.
-Linişteşteşte-te. Nu sunt aici să vă creez probleme sau ceva. Doar îmi caut o casă, a zis cu un zâmbet calm - Ştiţi...când mama m-a văzut aşa- a zis arătând spre faţa lui acoperită- s-a cam speriat şi...am fost nevoit să plec. Ieri am încercat pe la prieteni,dar nimeni nu mi-a acceptat prezenţa. Se temeau de mine,cu toate că eu m-am obişnuit şi chiar a început sa-mi placă faţa asta. Oricum...încercau să scape de mine,iar eu îmi pierdeam controlul şi îi spanzuram. Şi acum sunt singur. Şi mă întrebam dacă...
-Nu. Categoric nu! Nu stai aici -am zis uitandu-mă la el duşmănos.N-aveam nevoie de şi mai mulţi în pădurea asta...şi aşa nu am destule de omorât.
-Jeff...eu cred că ar trebui sa-
-Taci,Slender. Înţeleg că ti-e frică de el,dar eu nu am de gând să îl lăsam să stea cu noi. Părerea mea chiar nu contează?
-Păi...Jeff,te-am lăsat să-i ţii aici pe Scarlett si Sean. Şi ţine minte,asta e casa mea.
-Şi gata? Asta-i tot? Îl laşi să stea? Pe mine m-ai ţinut două săptămâni în cuşca [,] câinelui până să ai încredere să mă laşi în casă. Eşti crud...
-Asta e.
-Slender,rasistule!
Sean şi Scarlett au râs slab undeva în spatele meu. Dar chiar nu e drept!
-Deci...tu...păi...
-James- l-a ajutat strainul,facand lumina in creierasele noastre.
-James. Poţi să stai în camera lui Sean de acum şi...
Cei doi s-au privit o secundă,apoi au izbucnit în cor:
-În niciun caz !!
-Atunci poate vrei să stai cu Jeff.
