Alergam nebunește prin pădure încercând să intuiesc unde s-a teleportat Slender. Scarlett se chinuia să țină pasul respirând greoi. Ochii ei cercetau împrejurimile în mod constant, părea încordată. Un urlet ascuțit m-a făcut să mă opresc și mi-a lipit pe față un rânjet demonic. Am pornit în grabă în direcția sunetului uitând de Scarlett și de tot.
Spectacolul bine cunoscut mi s-a înfățișat în scurt timp. Două persoane își scuturau picioarele la câțiva metri de pământ încercând cu disperare să recapete controlul, să se întoarcă la sol. Tentaculele negre odată strapungaandu-le stomacul și urcând în sus ridicau victimele în aer. Urletele urmau sfâșietoare în timp ce tentaculele se urcau de-a lungul corpurilor și încetau brusc când acestea străpungeau violent inimile. Spasmele încetau și ele curând, apoi inimile erau trase prin gâtlej și scoase pe gură sau prin vreun alt orificiu improvizat. Nu îmi amintesc de câte ori am văzut această scenă de când mă aflu aici, dar de fiecare dată reușește să îmi ungă sufletul ca o alifie.
Respirația îmi devenise neregulată în liniștea așternută după măcel. Victimele au fost lăsate să cadă, corpurile lor înțepenite scoțând un sunet sec odată ce au lovit pământul. Undeva în spatele meu am auzit-o pe Scarlett exclamând ceva în șoaptă, iar din dreapta, nu foarte departe de mine, o creangă uscată trosnind. Nu am stat pe gânduri.
Am pornit în viteză în căutarea bietului suflet care nu a știut să stea ascuns. Am văzut femeia înainte s-o aud scâncind. Era un alergător jalnic, am prins-o din urmă în câteva clipe. Mi-am inclestat pumnul în părul ei lung și am smucit-o înapoi. Mișcarea a ezechilibrat-o și pe ea și pe mine totodată și am căzut amândoi. Înainte să-și poată reveni de la impact m-am urcat cu genunchii pe pieptul ei, tăindu-i respirația. I-am zâmbit în liniște în timp ce îmi scoteam cuțitul din buzunarul hanoracului. Ochii ei bulbucați oscilau între cuțit și fața mea, umezi și agitați. A încercat să implore, dar părea să nu aibă voce.
Simțeam cum se zbate, dar greutatea mea era prea mult pentru mușchii ei nedezvoltați. Și-a înfipt unghiile în încheietura mea, încercând să țină cuțitul la distanță. Am simțit durearea ca niște înțepături ușoare și am început să râd nebunește (vechi obicei). Dintr-o mișcare i-am țintuit mâna la pământ și mi-am înfipt lama în încheietura ei subțire. Atunci a urlat.
Am ascultat dulcele sunet ca pe cea mai frumoasă piesă muzicală până când femeia a rămas fără aer. Inspira puțîn câte puțîn, cât îi era posibil sub strivirea genunchilor mei. Eu mi-am făcut de lucru răsucind lama până s-a eliberat din încheietura ei, apoi mi-am mutat greutatea încât să respire puțîn. Frunze și păr i se lipiseră de fața îmbibată de lacrimi și transpirație. I-am urmărit gura mișcându-se ca a unui peste pe uscat, buzele ei învinețite încercând să formeze un "te rog". I-am zâmbit cu blândețe și m-am uitat fix în ochii ei în timp ce i-am înfipt cuțitul în stomac. Ochii i s-au holbat, dar corzile ei vocale nu au mai putut forma niciun sunet în timp ce am tras lama in sus ca pe un fermoar, lăsându-i măruntaiele să curgă din sacul lor de piele.
M-am ridicat de pe mormanul de carne simțindu-mă ca un nou-născut. De lângă un trunchi imens de copac mă privea o fetiță de vreo 5-6 ani, încremenită. Bărbia îi tremura, fața ei strălucea în lumina lunii acolo unde lacrimile nu au apucat să se usuce. Privea în gol spre femeia de la picioarele mele.
- Ia te uită. Scarlett, ai noroc, e una și pentru tine.
Am privit peste umăr spre locul din care Scarlett se uita la fel de nemișcată ca fetița. Ochii ei mari m-au analizat preț de câteva secunde după care și-a scuturat capul energic.
- Nici nu mă gândesc, a spus cu o voce răgușită.
- Cum dorești, am răspuns scoțându-mi cuțitul din toracele cadavrului. Am făcut câțiva pași spre fetiță înainte să mă oprească.
