M-am trezit tulburată și confuză, tâmplele zvacnindu-mi de la panica bruscă de a mă fi trezit într-un loc necunoscut. Evenimentele zilei anterioare mi s-au derulat rapid prin minte și m-au făcut să mă cutremur. Împărțeam un acoperiș cu un psihopat sadic scăpat de sub control și o caracatiță criminală de a cărei existența încă nu mă puteam lasă convinsă. Probabil că m-am lovit la cap pentru că nimic din tot ce văzusem sau simțisem nu părea la locul lui.
Pe fereastră intrau ultimele raze de soare ale zilei. La naiba, am dormit ca o vacă.
M-am ridicat din pat mai obosită decât atunci când mă culcasem, împinsă de o foame îngrozitoare. Am coborât scările şi m-am trezit intampinată de zâmbetul desfigurat al lui Jeff.
- 'Neața? am spus nesigură, neștiind ce e de spus când te trezești în casa persoanei care practic te ține ostatic într-un fel sau altul.
El a mormăit un răspuns îndreptându-se spre bucătărie. Vocea lui Slender și-a făcut apariția în mintea mea.
- Presupun că îți e foame.
- Cam așa ceva...
Am intrat în bucătărie şovaitoare. Slender tocmai așezase pe masă două farfurii adânci cu un fel de tocăniță neidentificată. Mici bucățele de... ceva pluteau prin ea și m-aș fi așteptat să o văd clipind. Am rămas în dreptul mesei, nehotărâtă dacă prefer să mor de foame sau de toxiinfecție alimentară. Jeff mă privea amuzat.
- Dacă te ajută, Scarlett, mănânc eu primul.
- Fără supărare, dar doar pentru că încerci tu și nu mori în chinuri asta nu înseamnă că e comestibil. Mi-ar fi plăcut să fie testată pe un om... normal?
- Păi şi ce nu e normal la mine? s-a prefăcut afectat.
- Oare ce, întradevăr...
Am oftat şi m-am aşezat la masă. Am luat o bucăţică cu furculiţa şi am privit-o îndelung, asigurându-mă că nu încearcă să fugă. Părea suficient de moartă. Mă simțeam presată de atenția insistență a celorlalți doi asupra mea și am inspirat adânc. Am închis ochii și am băgat furculița în gură.
Textura gumoasa m-a făcut să ezit puțîn, însă orice o fi fost chestia aceea era a naibii de bună.
- Ce mama mă-sii e asta? am întrebat uluită.
- Chestii culese de prin pădure, mi-a răspuns Slender pe un ton ce îmi sugera că, dacă ar avea cum, ar fi zâmbit. M-am oprit din mestecat. - Nu genul ăla de chestii culese din pădure.
Am încercat să zmbesc, puțin mai liniștită. Lângă mine, Jeff terminase deja ce avea în farfurie. Mâncase ca un animal sălbatic. Îmi imaginez că ai nevoie de energie să poți fugi ca un bezmetic prin pădure.
Mi-am terminat masa în liniște, iar Jeff și-a făcut de lucru ascuțindu-și câteva cuțite. El are jocurile lui sadice, Slender gătește, eu ce ar trebui să fac de acum încolo? N-aveam decât să mă împac cu ideea că trăiesc printre sălbatici din moment ce ei nu păreau să aibă vreo intenție împotriva mea.
- Voi nu va plictisiți aici? Adică... vreau să întreb cum va petreceți timpul? Atunci când nu... știți voi.
- Mie îmi place să citesc, mi-a spus Slender calm. Iar Jeff colecționează cuţite şi îmi strică mobilă prin casă. Uneori când îi e milă de mine mai merge să-şi vadă prietenii.
Creierul meu care intrase în blocaj încercând să-și imagineze un mod prin care creatura aceea citește a fost trezit din nou la viață auzind cuvântul din urmă.
