Salve,amigos ^_^ Ce faaceti? Mda,nu ne-am vazut de cand? Juma' de ora? :)) Hau ca nu aveti ce sa reprosati acum. Va pup :* Capitol XXX :
Jeff:
-Blesteme! Terminam si noi lista aia si tu nu poti gasi un doberman?! Cine dracu' a ales obiectivul?
-Jeff,nu te supara,dar tu esti ala.
-Spanac. Ce dracu' e cu javrele astea? Am spart patruzeci si opt de case si nu am gasit decat pisici si catei pufosi. Vreau un doberman,la naiba sa-l f**a!
-Calmeaza-te,Jeff...hai sa cautam in curtea politiei. Sigur au ei pe acolo. Si,in plus, nu cred ca James a gasit nenorocitul ala de patruped. Tot noi castigam.
Deja simteam ca mor. Eram obosit si nervos si daca mai omoram multi oameni in cautarea unei potai posibil letale,probabil depopulam intregul oras. Cel mai rau era cand intram intr-o casa si gaseam cadavre. Scarlett si James au sanse sa ii fi gasit inaintea noastra...
-Fie. Mergem in curtea politiei. Dar daca ne prind e vina ta.
-Daca te ajuta cu ceva cand esti inchis pe viata,desigur. E vina mea.
Am luat-o incet spre sediu,incercand sa nu atragem prea multa atentie. Si asa s-au prins ca e o seara agitata. Masinile de politie sunt peste tot,iar la stiri se dau doar avertizmente cu "incuiati bine usa si geamurile" ,de parca am fi asa de idioti incat sa nu putem intra in casele lor. Dar,intr-un fel,eram ok cu asta. Mi-era dor. Totul e exact asa cum era in seara in care mi-am omorat familia. Si jumatate din restul cetatenilor.
Zeci de politisti ne cautau intr-un oras de nici doi kilometri patrati si habar nu aveau unde suntem. Am omorat cam saizeci de persoane,iar autotitatile habar nu au ce sa faca. Ma simt ca un mini-zeu,sa moara neamu' lu' Hector.
Am sarit un gard de beton si eram deja in curtea politiei. Caini nu prea erau (pentru ca majoritatea ne cautau prin oras) ,dar cei cativa care isi zanganeau lanturile prin curte au inceput imediat sa faca scandal. Si printre toate potaile,am dat cu ochii de o mandrete de javra neagra si supla cu niste colti mai ceva ca ai unui urs. Uite dobermanu' lui Jeff *ranjet demonic*
Cand sa sar pe animal,aruncandu-ma spre o posibila moarte foarte sangeroasa si foaaarte palpitanta,am vazut o duba de politie intrand in curte cu sirenele urland si cu luminile alea tampite rosu-albastru invadandu-mi orbitele.
-Asta nu s-a terminat,potaie! am zis incet,indepartandu-ma de caine. Am stat cu Sean intr-un colt din care sa nu mai alarmam cainii si am urmarit cu atentie duba. Dupa ce a oprit,soferul a coborat cu alte doua persoane si au deschis partea din spate. Din dubita au rasarit ca doua flori de primavara,nimeni altii decat Scarlett si James,incatusati si legati bine.
In clipa imediat urmatoare am simtit un cutit la gat,pentru ca,din cate se pare,Sean inca gandeste mai clar ca mine.
-Nu te misca,Jeff.
Intr-adevar,la inceput am fost manat de instinct sa sar direct in centrul grupului de politisti inarmati,dar asta era sinucidere curata si ,dupa cateva clipe,mi-am dat si eu seama de asta.
Sean si-a retras arma,privind neputincios cum politistii se indeparteaza cu cei doi criminali, viitori condamnati pe viata. Eu stateam incremenit,incapabil sa ma gandesc ce ar trebui sa fac ca sa nu pun in pericol viata niciunuia dintre noi.
Joc tampit...acum ar fi trebuit sa stau in camera mea,dormind linistit. Scarlett ar fi fost in siguranta.
Cand toti au intrat in cladirea imensa am stiut ca urmeaza sa traim un haos total. Toti urmaresc doi criminali,care acum sunt prinsi. Urmeaza ca toata lumea sa se intoarca aici,pazind bine intrarea,verificand atent zona,nelasandu-ne nicio sansa sa intram in cladire. E acum ori niciodata.
