Hei! c: Ce faceti ,salatini si salatine? :3 Eu numai ce mi-am terminat tema la romana si ma gandeam sa mai postez ceva. Spor la citit :*
Scarlett:
Dupa ce James mi-a dat cutitul pe care i-l cerusem pentru Jeff, m-am intors in casa. El nu era pe nicaieri,ceea ce mi-a oferit prilejul de a ma ocupa de 'surpriza' fara sa trebuiasca sa ma ascund.
Toata ziua am stat sa gravez pe nenorocita de lama de otel (nici nu va inchipuiti ce greu e) mesajul ala blestemat si credeam ca am sa-mi pierd rabdarea si am sa arunc cutitul pe geam. Dar iata ca,intr-un final,lama din otel negru cu maner din marmura era gata,cu dedicatie cu tot. Ii pregatisem asta pentru ca ,in cazul in care el nu isi aminteste, maine urma sa se implineasca un an de cand l-am intalnit. Si mi se parea...important.
Marea mea dezamagire a fost insa cand am coborat din camera mea (dupa sase ore de chin) si l-am gasit pe Jeff in living,stand pe canapea cu Sally (daca bine imi amintesc numele). Ea radea la ceva ce ii spusese Jeff si parea ca venisera de la vanatoare. Iar Jeff avea ceva rani pe mana si pe fata, pe care Sally i le stergea cu o batista umeda,aplecandu-se parca tot mai mult peste el. E mult,mult prea aproape! Si ce era mai rau este ca Jeff nu se impotrivea. Imi dadea impresia ca ii cam place.
Deci asta ai facut tu toata ziua? Lasa,Jeff,lasa...
M-am strambat nervoasa si m-am intors in camera mea,neputand rezista impulsului de a tranti usa in urma. Sa moara amandoi in chinuri daca e asa. Sa arda in iad. Sa tipe.Nu-mi pasa.
Pana la urma...a trecut un an. Poate ca Jeff chiar s-a schimbat...
M-am trantit pe spate in patul meu,rasucind cu agitatie cutitul negru si ajungand sa ma tai putin in palma. Doar tampitul de Jeff mai face asta...
Am azvarlit la intamplare idiotenia de cutit pentru care mi-am irosit jumatate de zi si m-am intors ofticata pe o parte,facand semne cu unghiile pe plapuma. Nici nu imi dadeam exact seama ce fac pana nu am observat cum stransesem in pumn cearsaful cu atata forta incat au inceput sa ma doara oasele. Iar cand i-am dat drumul am observat ca imi rupsesem o unghie. Genial.
Am oftat nervoasa si,gandindu-ma la cat de tampita am fost sa cred ca Jeff ar sta aici timp de un an,asteptandu-ma pe mine, m-am tot intors prin pat. Somn nu-mi era,nu aveam chef sa stau jos,dar imi era prea lene sa ma ridic in picioare. De fapt,nu stiu daca mi-era lene,cat ca,daca m-as fi ridicat,primul lucru pe care l-as fi facut ar fi fost sa cobor si sa ii scot ochii lui Jeff cu tampenia aia de cutit.
Cand am auzit ciocanitul din usa as fi fost in stare sa decapitez orice persoana ar fi avut sange in instalatie sa imi treaca pragul.
-Scarlett...
-Dispari,Kyle.
-Dar-
-Mori! Mori,muriti toti!
A zambit usor,stand ascuns dupa usa intredeschisa. Eu m-am intors cu spatele la el,privind cerul intunecat prin fereastra.
-Voiam sa-ti zic-
-Inca esti aici? Cara-te! am tipat.
-Dar Jeff a spus-
-Da-l dracu' pe Jeff. Nu-mi pasa ce a spus. Si daca nu pleci odata ma jur ca iti infig capul in primul bat pe care il gasesc.
Nu am mai auzit decat usa care s-a inchis usor in urma fratelui meu. Incepusem sa ma simt naspa ca l-am repezit asa,dar pana la urma,daca ii spun sa plece,sa plece dracului fara comentarii. Pur si simplu nu am chef sa vad pe nimeni... Bine,ar fi cineva. Dar nu am de gand sa merg la Jeff acum. Sau da? Oh,lua-te-ar toti dracii,Jeff,urasc cand stiu ca nu pot nici sa respir fara tine!
