Scarlett:
Acasăă! Dacă Jeff,Sean sau James mai deranjează un singur fir de praf în casa asta, mă jur că îl voi pune pe unicornul Charlie să le mănânce părul din cap,în timp ce vor fi legaţi de scaune electrice. Asta ar fi o imagine interesantăă..
*Şapte ore mai devreme*
-Ne-au prins...
Toţi ne-am panicat. Jeff a venit şi m-a luat în braţe, trăgându-mă spre un loc întunecat, acoperindu-mă cu corpul său,şoptindu-mi " totul va fi bine" (imagine interesantăă 2). Sean a venit după noi
- Jeff.. ce facem? l-a întrebat acesta panicat.
- Taci în morţii măti de anchilozat să nu ne audă!
- Puteai să-mi spui doar "taci". Dar nuuu, Jeffery-Unicornul vrea să înjure.
-Sean, ce dracu? Ţi s-a urcat James la cap?
-Iartă-mă omule,dar şti,deja m-am temut azi pentru viaţa mea!
-A da? No mai dăte-n...
- Da tăceţi dracu din gură! Nişte oameni cu arme periculoase sunt pe cale să ne omoare,dar voi nuuu,hai să ne certăm,că dară mna,nu ne-am certat azi! am ţipat eu.
Apoi a început acea linişte de mormânt.. Eram în picioare,cu mâinile la piep după ce tocmai am ţipat. Ar trebui să mă uit atent pe jos,cred că mi-am pierdut câteva corzi vocale..
- Uitaţi ţinta!a ţipat unul dintre ei.
Rahat,rahat,rahat!! Când vroiam să mă ascund înapoi în tufiş (pentru că da.. după logica mea de struţ, nu e ca şi cum ei deja ne-au văzut şi cel mai probabil tot oraşul ne ştie coordonatele*al treilea boschet pe stânga*) Jeff m-a prins repede de mână şi m-a tras după el,fugind ca o curcă decapitată. După câteva (mai multe) sunete de împuşcături, s-a făcut linişte. Ne-am ascuns după un copac pentru a ne odihni.
-Jeff.. mi-e frică să te anunţ,dar l-am uitat pe Sean, am spus eu,aparent, calmă.
-Ba nu! Sean era în spatele nostru.
- J-Jeff, Sean nu a fost cu noi cât am fugit..
Nişte sunete de paşi s-au auzit în apropiere. M-am panicat intstant, începând să plâng. Jeff m-a luat în braţe,punându-mi mâna la gură.
-Vă pot mirosi, viermi infecţi. Aveţi mirosul de criminal care merită să putrezească spânzurat în închisoaree,a ţipat un poliţist.
Apoi,fără a ne da bine seama,s-a mai auzit un sunet de împuşcatură. Dar acesta nu a fost tras în gol,ci în braţul meu stâng. Aş fi vrut să ţip,dar Jeff a mărit presiunea mâinii lui asupra gurii mele.
Paşii poliţistului se auzeau din ce în ce mai tare,semn că se apropia de noi. Apoi s-au auzit nişte gemete înfundate şi o izbitură înfundată pe pământ.
-Jeff? Scarlett? s-a auzit vocea lui Sean.
-Aici! a ţipat Jeff în spatele meu,dându-mi drumul la gură.
Am expirat zgomotos începând să respir puternic şi sacadat.
- Scarlett, calmează-te,încerca Jeff să mă liniştească.
Acesta şi-a rupt o bucată din tricou (în alte circumstanţe asta mi-ar fi plăcut) .
-Ce a păţit? a sărit repede Sean.
- A fost împuşcată, l-a lămurit James.
-Bă,tu când dracu ai mai apărut? a întrebat Jeff.
- Ce e,Jeffery? Te deranjează prezenţa mea?
-Bă ,handicapatul *organ reproducător masculin* mele,dacă o dată îmi mai spui "Jeffery", mă jur că te spânzur cu limba ta!
-Bă! Jeff! Ce dracu? Scarlett moare în braţele tale şi tu te cerţi cu James?
Jeff:
Sean părea extrem de serios şi disperat. Nu l-am mai văzut aşa vreodată. Dar avea dreptate. M-am uitat la mâna lui Scarlett. Prin tot sângele ăla am văzut o crestatură. Glonţul a trecut pe lângă mâna ei,lăsându-i totuşi o rană adâncă.Bucata de material pe care am rupt-o i-am legat-o strâns deasupra rănii ,pentru a opri sângerarea.
-Ce aţi făcut cu ceilalţi poliţişti? i-am întrebat eu.
-Erau suficienţi. Dar i-am omorât.
-Şi mie mi-aţi păstrat? am întrebat cu o faţă de pisoi plouat.
-Bineînţeles ,Jeffery. E în Narnia, zburând călare pe unicorni,alunecând pe curcubee, mâncând o şaorma în timp ce face probleme cu trunchi de piramidă şi mâgâie o pisică. În acelaşi timp! mi-a spus James ,aruncandu-mi o privire de 'wtf'.
-Bine...a pierdut destul sânge,dar e în regulă. Doar că ar trebui să o ducem acasă, a zis Sean puţin panicat.- Numai că nu avem voie în casă până dimineaţa...
-Te duc în brate,Scarlett? Poate ai nevoie sa-
-Jeff...am fost impuscata în umăr,nu mi s-a amputat piciorul. Cred că pot să merg şi singură.
-Hai lasa-l. Doar isi face griji pentru tine. Cum şi tu îţi făceai griji pentru mine,i-a spus Sean zâmbind.
-Da,dar aia...păi...
-Stai. Îţi faci griji pentru mine...pentru că ţi la mine.
-Am...de unde ai scos-o şi pe asta?
-Uite. Există doar patru variante. Varianta a: mă placi, Varianta b: mă adori, Varianta c: Varianta a, Varianta d: Varianta b.
-Ce... Sean,nu te plac.
-Ba da.
-Sigur,cum să nu.
-Jeff,nu vreau să te supăr,dar te voi anunţa că Scarlett nu mai este interesată de tine în vreun fel, mi-a zis în glumă,cu un rânjet sacaitor pe faţă.
Apoi el şi Scarlett au continuat să se tot tachineze şi să se certe că doi copii mici. I-am ignoat. Doar stăteam şi mă uitam în linişte la ea. Apoi nişte raze de soare i-au luminat faţa oricum perfectă...
Stai. Raze...soare.
-E dimineaţă!
Ă ...cum să încep? Cred că un 'bună' ar fi de ajuns. Bănuiesc că v-ati dat seama după stilul de a scrie că sunt Lucretia. Eu am scris acest capitol,în timp ce Safi este pe moarte...asta,sau a fost răpită de un fan psihopat şi i s-a cerut parola contului ca să scrie chestiile astea. Şi ştiu că multi din voi nu citesc partea asta ingrosata,dar am vrut să vă salut şi vă mulţumim încă o dată că ne cititi povstea. :*
