Hei,muritori de rand! Cum va mai sunt vietile mediocre si neimportante? :D A mea e nasoala rau XD Una din prietenele mele e plecata,asta injumatatindu-mi grupul de prieteni, yaay me! :)) Oricum,ca sa vedeti ce importanti sunteti,am ales sa scriu in loc sa imi fac temele la mate,info,romana si logica sau sa invat pentru testul ala amenintator la bio,deci simtiti-va maguliti!
Serios acum,stiu cat de mult ma urati pentru ca postez atat de rar,dar nu puteti face nimic in privinta asta,eu detin puterea! :)) Nu va faceti griji,curand am sa inchei cartea asta si nu veti mai avea de ce sa ma injurati. Si v-am pregatit un final...memorabil >:P
Oricum,mai e putin pana atunci,deci semi-bucurati-va de acest capitol nereusit :D
Scarlett:
In casa era o galagie infernala si,considerati-ma nebuna, dar singura mea grija era ca nimeni nu ar fi observat nimic nici daca as fi fost violata pe masa din sufragerie. Nu radeti,sunt foarte serioasa aici. Sau cel putin asta incerc.
In bucatarie erau trei persoane intr-un fel de robe ce imi aduceau a Grim. Oricum,am vazut suficiente ciudatenii ca sa nu ma mai sperie aspectul lor sau faptul ca disecau o veverita in farfuria din care mancasem cu putin timp inainte.
M-am asezat cuminte la fereastra mea,privind bezna de afara si sperand ca Slender sa apara printr-un miracol si sa ii trimita pe toti acasa. Unde Dumnezeule e creatura aia tot timpul?!
Bineinteles ca Slender nu era,dar in schimb am putut auzi niste voci,rasete si zgomote,semn ca teroristii astia ne-au invadat si curtea din spate.
Intorcandu-ma in living am aruncat o scurta privire dezastrului. Nu era nici miezul noptii,iar camera era aproape distrusa.
Jeff statea cu Jack si grupul lui,razand de cine stie ce. Am stat o vreme si l-am privit din coltul meu,asigurandu-ma ca e in regula. Cand m-a vazut a parut putin deranjat. Probabil ca nu ii place sa fie urmarit,dar ma simteam cam singura...
Totusi,dupa cum spuneam,Jeff si comportamentul lui... E tare greu de inteles in ultimul timp asa ca m-am vazut nevoita sa revin in bucatarie,la geamul meu. Dupa cateva minute am vrut sa ma retrag spre camera mea,dar i-am auzit vocea lui Jeff si brusc mi-a fost captata atentia.
-Nu mai radeti ca prostii si dati-ma jos de aici!
-Jeff,ce Sfanta mama a inorogilor galactici faci acolo?! am tipat disperata,vazandu-l in varful copacului de cinci metri din spatele casei. Nici nu vreau sa stiu cum a ajuns acolo.
Aproape toata lumea statea adunata sa il priveasca pe Jeff,care am eu o banuiala,a baut putin prea mult.
-Da-te jos,Satana!
-Incerc... a zis incercand sa sara.
-Ba,omule,esti nebun?! Sunt cinci metri pana jos! Stai acolo!
-Dar ai zis sa cobor... a facut confuz.
Am marait exasperata,plecand de la fereastra. Am iesit din bucatarie si,trecand printre cele doua cadavre aruncate prin living si cele cateva grupuri ce se chinuiau sa se imbete,am iesit in fata casei,privindu-mi iubirea vietii agatata intr-un stjar ca un prosop la uscat pe sarma.
-Ba,lasa bricheta aia jos! a tipat,facandu-l pe James sa renunte la ideea proasta de a da foc copacului si ulterior de a-l arde pe Jeff de viu.
-Eu voiam sa te ajut. Preferi sa il taiem? a intrebat privind distrat in sus.
-Lasa ca ajung eu acolo,caine...
