Bun. Incep cu o mica paranteza. Pentru cei care nu stiau,sau cei care au uitat: Safi=Ana . Lucri=Diana. Daca un capitol este scris de Safi (Eu,Ana) in principal,comentariile sunt citite tot de mine. Deci daca vreti sa ii scrieti Dianei,scrieti pe privat sau mentionati in mesaj pentru cine este,ca sa ii spun Dianei sa il citeasca. Cei care nu ne cunosc personal pot ignora chestia asta, scuzati-ma ca v-am irosit timpul.
Acum. Imi cer iertare ca a durat asa mult,iar capitolul acesta e si asa scurt,dar clasa a noua e imposibil de grea! Mai ales cand dirigintele e profu' de fizica si in special daca e acel profesor de fizica X.X Deci e nasol de tot. Nu am timp de nimic. Sper sa ma intelegeti si nu uitati ca va iubesc mult si va multumesc pentru sustinere <3
Scarlett:
Nu am dormit in noaptea aceea. Ma simteam mult prea euforic. Jeff in schimb sforaia ca un taran in spatele meu.
Stateam si ma uitam la norii stravezii,ascunzand rasaritul pe un cer rozaliu. Zambeam,gandindu-ma la conversatia noastra magica de acum cateva minute. "Jeffrey.." "Dorm." a zis sec. M-am incruntat si l-am inghiontit. "Hei!" a facut morocanos,ridicandu-se. Am revenit la tonul simpatic. "Jeff,tu chiar vorbeai serios in legatura cu...stii...casatoria?" am intrebat. "Nah...nu stiu. Probabil ca da,adica,stii ca sunt prost si ca in momentul ala ziceam tot ce imi trecea prin cap." Am ras. "Care cap,Jeffrey?". Jeff a ranjit si s-a asezat la loc. "Nu mi-ai raspuns,ponei." am zis serioasa. "Nu." a zis simplu. Eu m-am intors gandindu-ma. Nu stiam daca sa ma bucur sau ceva de genul avand in vedere varsta mea si faptul ca niciodata nu m-am putut vedea casatorita,dar intr-un fel eram curioasa.
"De ce nu?" am intrebat. El a oftat. "Nu stiu de tine,Scarlett,dar eu nu am nevoie de un document tampit la o primarie tampita ca sa stiu ca te iubesc". Indiferent ce as fi vrut sa fac,nu puteam decat sa zambesc. Jeff e asa dragut! Si ma bucur din suflet ca acum doarme si nu ma poate vedea cum ranjesc ca o tampita.
.........
Putin mai tarziu Jeff s-a trezit si am hotarat ca ar fi cazul sa mergem acasa. Poate ca Slender o sa ne scoata intestinele pe gura si o sa ni le infiga inapoi pe urechi sau ceva de genul,dar prefer acea moarte. Mi-e foame.
Am deschis usa incet,dar scartaitul ne-a cam dat de gol. Cu toate ca Slender,care citea pe canapea, nu a schitat niciun gest stiam sigur ca ne poate vedea si auzi. Si nu vreau sa stiu ce aude acum...
-Buna,Slendy, am zis timida.
El ne-a facut absent cu mana,fara sa isi ridice privirea din cartea lui.
Amandoi am inaintat incet,strecurandu-ne prin spatele canapelei,spre minunata bucatarie ce parea de o mie de ori mai sigura decat ieri. Era relativ intreaga,daca ignoram gaura din tavan.
In timp ce eu studiam fiecare coltisor in care s-ar putea ascunde vreo capcana mortala (pentru ca atitudinea lui Slender nu imi prea inspira incredere),Jeff imi da teribila veste:
-Frigiderul e gol.
-Poftim?
-Frigiderul e gol!
-Am auzit,totntule! Cum sa fie gol?
-Sally...
-SALLY!
Ne-am privit disperati unul pe altul nestiind ce sa facem.
-In dulapul de sus... a zis Slender plictisit.
Jeff a sarit ca disperatul,incercand sa ajunga la manerul dulapului,dar fara succes. Apoi a luat un scaun,pentru ca de,in casa lui SlenderMan nimeni nu ajunge la 'lucrurile de sus'.
