Bine, ce-o fi asta? Notaţi în calendar 9 iunie 2014, două capitole în aceeaşi zi :D Oficial cred că sunt cea mai enervantă scriitoare existentă.Nu scriu săptămâni în şir,apoi bam! Două capitole intr-o zi. Dar mna,voiam să mă asigur că îl pun,că nu ştiu când mai prind net ;) Sper că nu vă enervez prea tare :P Dacă aveţi ceva de obiectat...nu prea îmi pasă,dar în fine. :) Glumesc. Dacă aveţi ceva sugestii sau critici,simtiti-vă liberi. Precizez asta pentru că văd că nimeni nu scrie nimic :P Finaly, enjoy:
Scarlett:
Am bătut la uşa lui Jeff şi am vrut să intru,dar surpriză: uşa era încuiată. Am marait nervoasă şi am bătut din nou la uşă. Nimic. Am bătut mai tare.
-Cine e? a întrebat cu o voce stinsă.
-Scarlett,am zis relativ calmă. Nu îmi deschizi uşa? am întrebat.
Nu am auzit niciun răspuns.
-Jeff,ce naiba pui la cale?
Of...imatur că întotdeauna. şi eu care credeam că începe şi el să îşi revină din prostia în care trăieşte...
-Jeff!
Din nou am fost ignorată. Fie cum vrea. Cine ştie ce tampenii a făcut iar. Aflu eu până la urmă.Nu merită să îmi bat capul cu prostiile lui.
Am coborât scările şi m-am aşezat pe canapeaua din living. Am luat telecomanda şi am început să butonez canale...până am dat de desene animate. De când au aşa ceva aici? Aaww! Uite ce şoricel drăguţ şi- Mda. Ce drăguţ si-a vomitat intestinele. Până şi desenele lor sunt aşa? Ce oameni fără viaţă!
Am închis televizorul şi m-am întins pe canapea,privind tavanul din lemn lăcuit. Am oftat plictisită şi m-am întors pe-o parte. Abia ce am dormit vreo 14 ore. Nu mai vreun să dorm. Mă plictiseeesc!
Asta e unul dintre momentele alea când le duc lipsa prietenelor mele, Rose şi...şi...am uitat. La naiba cu tine,Jeff! Chiar trebuia să le omori? Şi...apoi mi-a adus inima ei. Cam pe-atunci a început să îmi placa schizofrenicul ăla nenorocit. Şi încă tot nu pot să înţeleg ce e în mintea lui... " Lasa-mă,femeie!"
Am început să râd fără să vreau. Faza aia a fost dubioasă rău. Cât de ciudat poate fi copilul ăla...
M-am ridicat din nou în şezut,apoi mi-am pus picioarele pe spătar,lăsându-mă cu capul în jos. Zău că o să mor de plictiseală. Unde is demonii ăia curcubeifici când ai nevoie de ei?
Sean tocmai ce intrase pe uşă,privindu-ma ciudat. La naiba,nu voiam cu adevărat să vină! Dispari, fata-de-suricata! Ştiu că după moaca aia inocentă eşti cel mai al dracului demon,deci nu mă mai privi aşa! Mă disperi!
-Ce vrei? l-am întrebat încercând să îmi păstrez calmul.
-Unde e Jeff? nu trebuia să stea cu tine?
-Trebuia?
-Păi asta face mereu. Nu?
Confuzia lui mă amuza. De fapt,în ultimul timp totul mă amuza. Am început să râd fară motiv.
-Scarlett...eşti în regulă?
-Nu, m-a luat gura pe dinainte.
S-a apropiat de mine şi mi-a pus mâna pe frunte.
-Nu-s bolnavă,idiotule. Ia mâna de pe mine! m-am răstit. Bine,încep să mă surprindă propriile reacţii. De ce sunt aşa de morocanoasa?
