Mda...cred că vă întrebaţi ce dracu am păţit de am pus capitol nou. Spre dezamăgirea voastră nu,nu am nicio boală nedescoperita fără leac şi nu sunt nici pe moarte. Doar că a trecut săptămâna testelor. Şi nu au fost doar 3,au fost 7 teste extraordinare şi curcubeifice!
Deeeci...sper să vă placă [,] capitolul şi să nu vă adorm prea tare. Enjoy:
Scarlett:
M-am trezit destul de binedispusă,cu un zâmbet cald pe buze. Da,un zâmbet care a pierit două secunde mai târziu când am auzit nişte urlete ca de diavol şi nişte chestii care se sparg,apoi vocea nervoasă a lui Slender şi râsul de sociopat fără creier al lui Jeff,lucru ce mi-a amintit că nu am de ce să zâmbesc. Sunt în iad...
Cu toate astea m-am ridicat plictisită si demotivata din pat,târându-mi picioarele până la parter. Am trecut nepăsătoare pe lângă bucăţile de mobilă în flăcări din sufragerie, neacordând importanţă nici celor doi posedaţi care mi-au făcut ultima noapte un calvar. Până la urmă,e doar o nouă zi obişnuită în blestemata asta de pădure bântuită.
M-am aşezat la masă ,unde Jeff ronţăia nişte cereale...în modul lui adorabil de a ronţăi. Pe faţa lui a apărut un surâs dragalaş când şi-a mutat privirea asupra mea. Eu am roşit uşor,intorcandu-i zâmbetul.
-Cum ai dormit? m-a întrebat cu vocea lui joasă, care încă îmi stârnea fiori pe şira spinării.
-Să fiu sinceră? Ca dracu...
A ras slab şi s-a întors la cerealele lui. În rest a fost linişte. O linişte binecuvântată de care chiar aveam nevoie...până au apărut descrieratii aia doi dărâmând totul în cale,fugind ca disperaţii de Sleder. Odata intrati in bucatarie, au trantit usa in urma lor si s-au tepezit in capatul celalalt, facandu-si iesirea pe geam.
Eu şi Jeff ne-am privit câteva clipe cu nişte ochi mari şi apoi am început să râdem. Mda. O dimineaţa normală. O altă zi în paradis.
....
După ce am mâncat ceva ce (din nou) nu pot să numesc mâncare,am mers amândoi în living. Poate ne uităm la un film sau ceva...oricum nu văd nimic mai interesant de făcut azi. Dar se pare că Jeff are alte planuri.
-Nu mergem până în pădure?
-N-am chef. Chiar nu mai vreau să văd cum desfigurezi oameni.
-Ei,haide. N-o să fie aşa rău.
-Nu.
-Dar dacă te rog frumos?
Am râs uşor. Jeff mi-a aruncat privirea lui de căţeluş plouat şi eu... o,Doamne! Cum să refuz fiinţa aia?
-Of,Jeff,ce chestie eşti... bine,fie.
A sărit o dată în sus plin de entuziasm şi si-a smuls dintr-un raft de lemn veşnicul şi inseparabilul lui cutit. Cât de adorabila e creatura aia însetată de sange!
Apoi a luat-o spre uşă,lasandu-ma să râd în urma lui. Când să ies şi eu pe uşă mă întâmpină Sean (varianta lui hiperactiva) cu un zambet larg.
-Unde mergeţi? Ce faceţi? La vânătoare? Venim şi noi? Vă rooog! a întrebat agitat sărind în sus şi în jos fără oprire.
Am clătinat din cap şi am ridicat nepăsătoare din umeri. Apoi i-am aruncat lui James o privire neîncrezatoare.
-Veniţi,dar,Sean...tine-ţi,te rog,câinele departe de mine.
James mi-a adresat un rânjet dispreţuitor,urmadu-ne apoi afară din casă.
