Capitolul XIX

6.9K 430 147
                                    

    Da,capitol! Şi nu,nu e sfârşitul lumii. În fine,l-am pus aşa de greu pentru că Lucri a vrut neapărat să scrie şi acest capitol.Am lasat-o. Doar că ea niciodată nu are timp să scrie,deci am hotărât să postez eu intr-un final...injurati-o pe ea,nu pe mine. Mda,de fapt mai bine nu o injurati. Dacă vă luaţi de ea vă asasinez familiile -.-  Mno bun. Capitol:

    Scarlett:

   *revenind* Sunt sigură că Charlie unicornul ar fi fericit să îi spanzure cu raze de curcubeu...la fel cum şi eu aş fi.

   -Jeff...mă poţi lăsa jos acum.

   El mi-a dat drumul din braţe,intorcandu-si privirea. Sean s-a dus direct spre bucătărie,iar deschizând uşa a dat de un Slender foarte fericit,stand la masă şi...scriind ceva pe nişte foi. Uau.

   -Bună,Slendeeer!

   -Iar tu? l-a luat acesta fără să îşi ridice 'privirea' de la foaia lui.

   -Slendy,amice,bătrâne,prietene...

   -Ce vrei,Sean? l-a întrebat la fel de dezinteresat ca prima dată.

   -Mâncare...mor.

   Slender a oftat amar şi s-a ridicat de la masă. Totuşi,când a privit spre noi nu am putut vedea în 'ochii' lui decât...resemnare şi puţină,puţină grijă. Nu îmi vine să cred că prajina aia se bucură să ne vadă în viaţă.

   -Slender,tu...zambesti? am întrebat cu nişte ochi mari.

   -Da...poate sunt puţin-

   S-a oprit,privind printre noi,înspre James.

   -Creatură mitologică,lasa-mi canapeaua şi da-ti picioarele jos de pe masă imediat!! a ţipat. Apoi s-a teleportat în spatele lui,bătând nervos din picior. L-a apucat cu un tentaculul şi l-a ridicat,aruncandu-l pe jos (cu o oarecare grijă să nu îl striveasca,dandu-l de podea).  Şi totuşi...încă pare afectiv şi-

   -Nu mai sangera pe canapea,varcolac puricos! Du-te şi da-ti duhul în altă parte! Îmi murdaresti casa.

   Dap. Vechiul Slender e încă aici. Ura!... sau nu.

   M-am întors,vrând să urc scările spre camera mea.Eram obosită. Aveam nevoie de somn.

   -Scarlett,ce e aia?

   -Aia care?

   -Mâna ta...

   -N-am nimic, am zis continuând să urc. Slender,însă,m-a oprit ca să se uite mai atent la rana de pe braţul meu.

   -Ne-au atacat iar, a zis Jeff. Şi au nimerit-o pe Scarlett. Din fericire l-au nimerit şi pe James...dar nu moare,spre ghinionul nostru. Oricum,Slender,Scarlett e rănită numai din vina ta! Dacă nu erai tu cu pedeapsa ta...

   -Bine,Jeff. Am înţeles.

   -Slender! Scarlett ar fi putut muri acolo. Oricare dintre noi ar fi putut. Şi asta doar pentru că tu-

   -AM ÎNŢELES! Vrei să te calmezi? Gata. Linisteste-te.

   I-am aruncat lui Jeff o privire scurtă. Tremura. Puţin,dar tremura. Şi părea un pic speriat.

   -Este bine,nu?

   Slender mi-a sucit puţin mâna pentru a se uita mai bine.

   -Da,e în regulă. Te-am învăţat bine, i-a spus arătând spre faşa cu care mi-a legat braţul.

Omoară-mă!(Jeff the Killer FF)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum