Pai. Sper ca v-a placut cartea mea sangeroasa cu momente dragute,unele parti amuzante si acea scena perversa pe care mi-ati cerut-o de la bun inceput. In primul rand va iubesc mult ca m-ati sustinut pana acum si ii multumesc din suflet lui maya0mia pentru coperta pe care o ador! Ati fost minunati si sper sa nu va dezamageasca finalul cartii,mi-a fost destul de greu sa il scriu si stiu ca veti aprecia,ca intotdeauna, ca l-am postat pe parcursul anului 2015. Va multumesc din suflet pentru toate comentariile dragute si voturile si in special pentru lecturi. Safi,Jeff,Scarlett,Sean,James si Slender va vor iubi mereu. Iar Jack o va iubi pe Maria :) Acest apitol este didcat fiecaruia din voi. Si ca sa nu va plictisesc si mai mult,pentru ultima oara, bucurati-va de acest ultim capitol.
Jeff:
Am privit-o in ochi cu panica,tinandu-mi respiratia pe cand pasii se apropiau. Si niciodata in viata mea nu imi mai fusese atat de frica. Nu pentru mine,sunt un nebun incurabil,am trecut prin mult mai rele fara sa imi pese daca ma mai intorc vreodata. Dar Scarlett e aici. E cu mine si e speriata si sub nicio forma nu o pot lasa sa moara. Nu din vina mea,nu in viata asta.
Mi-am intins o mana spre ea,neindraznind sa ma apropii mai mult. Ea s-a asezat langa mine,cuibarindu-mi-se in brate, speriata.
Am inghitit in sec pe cand cineva a trecut pe deasupra noastra,facand cateva pietricele de la intrare sa se rastogoleasca langa noi. Apoi pasii s-au indepartat si am inceput sa respiram din nou.
Era ca un cosmar. Cum naiba de am ajuns aici? De ce tot ce fac in viata asta fac gresit? De ce nu pot si eu odata sa invat sa fiu un om normal si sa nu mai pun in pericol pe nimeni? Si de ce trebuie Scarlett sa treaca prin toate astea numai din cauza mea...
-Jeff?
Vocea ei suna fragila si moale, facandu-ma sa ma simt si mai disperat. Eram pierduti.
-Da..
-Ce vor de la noi? Ce ne vor face?
-Ne vor manca de vii,presupun.
Scarlett a tresarit in bratele mele,facandu-ma sa inteleg ca raspunsul era prea brutal. Nu voiam sa o sperii si mai mult,dar asta era adevarul. Sau asa credeam eu.
Am privit-o neputincios cum tremura,fara a fi in stare sa ii spun ceva. Nu mai eram capabil sa o protejez. Nu mai aveam nimic de facut. Puteam doar sa sper ca Slender va veni sa ne scoata de aici cat mai curand.
Am stat amandoi in bezna ore in sir. Niciunul nu putea dormi pentru ca nu ne simteam in siguranta. Si oricat de aproape stateam de ea,o simteam atat de departe...
-Scarlett,imi pare rau.
M-a intrerupt cu un 'pst' scurt,iar eu am oftat neputincios. Oricat as incerca nu cred ca voi mai schimba situatia. Macar daca tac din gura nu o fac mai rau.
Zorii diminetii m-au prins mai obosit,mai speriat si mai confuz. Scarlett vorbea singura ceva,mult prea incet sa o aud chiar daca statea fix langa mine. Ma ingrijora. Niciodata nu am avut grija de ea asa cum ar trebui,dar daca o mai tin mult aici va muri de foame sau de frig.
-Scarlett...
-Ce? m-a intrebat absenta.
-Uite,stiu ca e doar vina mea, si inteleg ca ma urasti,dar vreau sa stii un lucru. Chiar daca nu sunt de incredere si niciodata nu voi inceta sa fac tampenii...jur ca mi-as da viata pentru tine in orice clipa. De o mie de ori daca e nevoie. Scarlett,eu-
-Stiu,Jeff. Si eu te iubesc,dar nu e momentul. In primul rand,fii sigur,dupa ce asta se termina plec cu prima ocazie. Imi pare rau.
-Nu conteaza. Atata timp cat pleci in viata nu ma intereseaza cat de departe te vei duce.
