Stinge-te, candelă efemeră!

ＣＡＰＩＴＯＬＵＬ V

- Mă plictisesc. Ce scrii acolo? Cu cine vorbești?

Punând întrebări repetitiv, bruneta ce era întinsă pe pat înfășată într un fel sau altul cu pătura îl privea pe Y curioasă în timp ce el își vedea de treabă. Nu era destul că trebuia sa repare ce făcuse cu laptopul lui și acea înregistrare? Nu! Evident că nu, niciodată nu va fi.

Când observă că a lăsat actele și a închis telefonul, Samina se ridică mergând la el punându i se în brațe, acesta rànjind subtil.

- Da?

- Ești prost? Ți am spus o dată că mă plictisesc.

- Și ce propui astfel?

- Să îți dau una în cap că poate îți vin neuroni din vacanță. Am băut vinul ce l aveai apropo. Tot apropo, vezi că e cel alb nu e tare.

Spunând acestea bruneta se ridică și îl luă de mână trăgându l până la o fereastră.

- Hai afară.

- E frig.

- Frig pe dracu', când mi ai sclântit piciorul și lăsat într o pădure din Himalaia nu mai era frig? Hai afară!

Zâmbind larg, fata deschise fereastra și sări afară înainte ca bărbatul să poate face vreo mișcare.

Noaptea era rece, vântul adia slab iar grădina era luminată de luna aducea cu ea stelele reflectate înochi săi.

Un moment oportun pentru a fugi, nu? Nu. Samina se îndreptră rapid lângă straturile de flori unde erau așezați trandafiri, întorcându se cu spatele la flori îl văzu pe Y. stând lângă ea încruntat mai scoțând fum pe nări de la nervi.

- Yoshi, ai nevoie de o pauză. Te ai putea angaja ca director la o școală la cum apari din senin dacă treaba cu asasini așuează. Nu fug.

- Semeni cu tac'tu.

Mormăi printre dinți privind o încruntat. Fata luă un trandafir și l luă de guler să l ducă la un novel mai jos, apoi îi puse trandafirul după ureche și îl sărută cățărându se apoi pa el în brațe.

- Fi mai relaxat, Yoshi...