Stinge-te, candelă efemeră!

ＣＡＰＩＴＯＬＵＬ X ＩＩ

- Ce bei?

Tânăra era îmbrăcată simlu, doar în una din cămășile bărbătești cu câteva numere mai mari de a lui Yansha, îl privea lung, atenția sa era concentrată exclusiv pe lichidul negru din cana lui. Ieșeau aburi, vapori incolori ce păreau a mișca aerul.

Bărbatul în schimb nu părea prea impresionat de licărul de nebunie ce îl emena soția sa în ochi cu un zâmbet atât de larg și de inocent. Întrebarea ei fu mult prea hotărâtă, iar dimineață era mult prea entuziasmată când s a trezit. "Ori caută scandal, ori vrea în oraș." Își spuse sieși, ridibând privirea din actele ce le completa.

- Cafea? Ridică o sprânceană, analizând cum Samina își mușcă buza inferioară.

- Cu ce e cafeaua?

- Cu cafea.

Samy clipi repede, nu se aștepta la un asemenea răspuns. Însă nu se gândi de două ori, se așeză pur și si simplu în brațele bărbatului ce o privea ușor suspect. "Oare s a îmbătat? Dacă da, iar va vorbi ca naiba de mult..."

Tânăra se înălță ușor, apoi îi sărută gâtul și îi respiră adânc parfumul, ascunzându și capul în scobitura gutului său. Piealea lui mirosea și avea gust de zmeură, a meritat să îi schimbe săpunul.

- Am chef de scandal. Da' n am motiv...

- Slavă cerului.

Yansha făcu ceva ce nu credea că va face vreodată, mulțumi divinități. Ridică ceașca de cafea să bea, însă, nu a luat în considerare creatura din brațele lui ce îi luă cana să guste cafoua, apoi i o înmână la loc.

- Are gust de boabe de Columbia proaspăt măcinate. Fără zahăr, asta e minunat. Nu trebuie să strici gustul unui espresso îndulcindu l sau punându i felurite arme. Dar știi ce mă deranfează pe mine?

- Nu o să pleci prea curând de aici să mă lași să lucrez, nu?

- În nici un caz! Cafeaua folosită pentru espresso se remarcă prin mai multe procese de prăjire. Ca urmare a preparării sub presiune, cafeaua prezintă o aromă concentrată și o textură groasă, aproape siropoasă. Pentru că are mai multă cofeină, se servește ca un shot. - Afirmă acestea fermă și plină de hotărâre, însă cu un ton calm și suav. - Iar tu ai o cană plină!

- Problema omeniri este că beau eu espresso dintr o cană mare în loc de o ceșcuță unde încap două degete maxim de cafea?

- Da!

Mi o trebuit mie să o las să stea în Italia un deceniu în loc să o cresc eu... Sau s o las lu' tac su, oare ce o face Will? Asta mică a lui e italiancă get pe get de mi ține predică despre cafele.

Îi zâmbi încet, lasând cana jos și deschise un sertar al biroului luând o foaie de caiet după mărime, hârtia era îngălbenită de timp, marginile uzate de carii de cărți și înegrite. Însă, conținutul era încă vizibil. Un bilet.

- Ce e aia?

- Citește și ai să vezi. Îi puse între degete coala firavă, măcinată de timp.

*

- A mea... A noastră, W... A... Noastră.

Înghițind in sec, blonda cu ochi albaștri mângâie cu grijă obrazul firav al micii creaturi ce prinse viață. Ținând-o încă în brațe ca pe o piatră nestemată se ridică cu greu în capul oaselor până la noptieră de unde luă ultimul lucru ce îl mai avea de la bărbatul ce-l iubi un an, simțind precum o viață.