Stinge-te, candelă efemeră!

C A P I T O L U L X X V ( i n t e r v i u )

- Samina!

Disperarea bărbatului era resimțită în vocea lui. În pași aprigi pe podeaua tare. O căuta. O căuta de mult. Nu era în grădină, nu era în dormitor, nu era în nici o cameră.

Își strânse maxilarul, cu mâinile în cap, prinse firele de păr între degete. Se asigura că nu visează. "Unde putea fi fata asta?" Gândul că iar a făcut ceva, că iar a plecat undeva îl năucea.

Lovi peretele cu pumnul. Toată echipa de securitate o căuta. "Puștuaica asta se joacă cu nervi mei cu atâta ușurință cum mă joc eu cu corpul ei... Răzbunare? Nu. Nu ar face asta."

- Samina!

Disperarea, furia îi erau la cote maxime. Trecea pe holuri bătând cu pumni în uși, o striga pe nume în nenumărare rânduri.

Obisit, se așeză jos, sprijinit de un perete. După ce a dat un ultim pumn în podea, se resemnă.

Camerele de supraveghere nu o puteau detecta, iar afară nimeni din echipa de securitate nu o văzută. Privea în vol, lipsit de vlagă. Il dureau mâinile îngrozitor. Pumni ii erau ravasiti de sange si zgarieturi.

"Nu. E clar, s a strecurat pe undeva unde si a luat viata. Frumos, elant. Sunt văduv la vreo doua sau trei luni după nuntă."

- Yoshi!

Vocea Saminei ii atrase atenția, se ridică în capul oaselor și merse după sursa sunetului. Coluarele lungi nu au părut niciodată atât de pustii ca atunci. Oare merita? Daca era un simplu joc? "Dacă s a jucat cu mine până acum și m a lăsat șa o caut de nebun o încurcă." Holurile ìnaintau, lumina se întuneca printre jaluzeze. Se apropia o furtună. La răscrucea dintre aripile casei, de acolo se auzea vocea. Acceleră pasul, ajungând să alerge pe hol. Nu s a mai simțit atât de privit de tablourile lui Van Gogh, ceva îl neliniștea, nu ii placea senzația.

Samina ieși de nicăieri, de pe partea cealaltă de hol, îi zâmbi copilăros. Yansha în schimb, oscila în a o lovi cu putere și a o strânge la piept. Samina alese asta în locul lui. După câteva momente de procesare, îl prinse în brațe chicotind.

- Unde mama dracului ai fost? Șopti ridicând o la piept și o prinse n brațe.

- Într o cameră de aici.

- Nu ai voie în partea asta a caseim

- Nu o să crezi ce am gasit!

- În nici un caz haine pe măsura ta. Arăți de parcă ai purt saci, piticanie.

Îi sărură fruntea și i feri părul să o poată analiza. Da, într adevăr, hainele stateau ca pe gard. Haine sport cu în circa șapte mărimi mai mari. Nu le a mai purtat de mult, de aproape patru luni. Acel orfelinat pentru demele de companie nu acceptase haine bărbătești în rândul tinerelor. Chiar și așa, ceva era în neregulă cu aceste haine, dar nu știa ce.

- Nu mă lua la mișto! Asta e treaba mea... știi ce am găsit?

- Surprinde mă.

- Am găsit inregistrări! Casete video și poze.

Beculețele i se aprinse, o privi analitic și viclean.

- Ce fel de?

- Cu mine! Hai să mergem, te rog!

- Unde anume?

- Să imi spui de unde le ai. Plus, vreau să mă uit la un interviu dat acum doi ani și nu știu să pornesc caseta...

Yansha zâmbi slab, sărutându i fruntea se îndreptă spre încăperea respectivă alături de ea.

Usa rămase deschisă, asa că bruneta își prinse soțul de mână și l trase înainte. Jaluzelele erau trase, lumina pală pătrundea greu însă mirosul greu le pătrundea nările.