Stinge-te, candelă efemeră!

ＣＡＰＩＴＯＬＵＬ ＶＩＩ ( t e a s c u n d î n v i s e)

- Ce e aici?

Bărbatul cu părul negru smoală a cărui față nu putea fi explicata aparținând unei etnii anume, o ținea de mână pe copilă, plimbându se cu dânsa pe stradă.

Străzile nu îi erau cunoscute fetei, dar în același timp știa toate împrejurimile.

- Dar acolo? Arătă cu mâna spre o casă simplă, vopsita pe afară în nuanțe de portocaliu.

- Nu locuiește nimeni, dar în grădină aveau loc târguri acum mult timp.

- Târguri în grădina cuiva?

- Da. Vreau în brațe.

Bărbatul o ridică, inspirând adânc mirosul din părul Saminei.

- Vrei să mergem înăuntru?

- Nu e casa noastră. Nu putem.

- Ai spus că nu locuiește nimeni.

- Nu o face.

- Atunci să mergem.

Bărbatul ajunse brusc în interiorul casei alături cu fata, fară ca macar să deschidă ușa sau chiar apropie de incintă. Acesta o lăsă jos.

Samina îi zâmbi, nu sesiză că fuse acum prima oară când petrecea timp cu bărbatul fără ai fi frică, îi plăcea compania, îi placea falsa siguranță pe care i o oferea bărbatul.

- Iar aici?

- Nu stiu, o cameră.

- O cameră mică cu un pat mare.

Bărbatul zâmbi încet cât ocoli patul cu matras roșu și perne albe, spre o a doua încăpere mult mai larga doar cu un pat mai mic. Fata îl urmă.

Timpul a trecut, iar spre seară ambii se aflau la marginea unei păduri, nu departe de o cărare șerpuităe aluneca într o vale cu salcii.

Ceva se întâmplase, bărbatul o privi din scurt, afirmând că îi aparține. Fara reacționă rapid, dând drumul brațului său fugi pe asfalt, nu avea șanse să scape de bărbat pe drum drept, o luă pe cărare în jos alergând.

Brunetul fugea după dânsa, încetind la curbele agrupte pe când ea prindea avans în acele locuri. Copila prinse o creangă de copac, ce i drept una mica, dar o lăsase pe cărare sperând că îl va încetini.

Fata alerga rapid, iar vocea bărbatului îi răsuna tot mai tare în cap. Era în spatele său, afirmând și urmărind o.

- Tu vrei să fii a mea.

Urdine, doar asta auzea, asta și bătăie inimi tot mai mari, tot mai puternice precum ciocanele din fierăria comorilor a piticilor din Asgard.

Samina privi în spate, nu mult, văzu doar o umbra înaltă de culoare neagră ce o urmărea, privi din nou în față. Casa vizitată în urmă cu câteva ore.

Spre deosebire de prima sa vizită în incinta, curtea acum era împrejmuită de o poartă albă din fier în stilul anilor comuniști, o deschise și fugi spre intratea principală în casă.

- Tu chiar vrei să fii a mea.

Nu mai duna a ordin sau a afirmatie, ci mai degraba a constatare.

Privirea fetei devenise mult mai încețosată, intrase în casă, hotără să se ascundă sub patul mare cu matras roșu. Bărbatul veni după ea, o văzuse sau simtise, nu se știe, dar cert e că în secunda următoare în care el intrase în casă, se afla cu Samy pe pat ținând o la piept strâns să nu mai fugă.