Stinge-te, candelă efemeră!

C A P I T O L U L X L V

     — Tu și măcar o afacere legală?

     — Evident că da! O parte din ele chiar sunt. Treaba e legată de celelalte. Și totuși, sunt un fan al plătitului de taxe la guvern

    Samina ridică o sprânceană privindu l pieziș după gene și iaurt in bucătărie.

    — Ai dreptate, nici eu nu mă cred.

    Îi zâmbi venind în dreptul său și îi prinse buzele Intr un sărut mușcând cu grijă din buza inferioară. Obținu un geamăt înfundat din partea ei apoi o strânse ușor in brațe cu grijă la abdomenul proeminent.

    — Cred că aștept mai mult decât tine sa se nască pruncul.

    Samina ii zâmbi mai luând o lingura din iaurtul grecesc înainte de al privi.

    — Oh, serios? Oare de ce?

    Nu se putu abține să nu râdă. Lasă iaurtul pe masa ridicându se alene să îl sarute.

    — Unde pleci?

    — Vreau sa fac un duș, poate vine și Rozeta între timp.

    — Rozeta e in concediu undeva in Nevada.

    — Îmi faci tu clătite atunci?

    Făcând o față de cățeluș plouat îi trase fata la nivelul ei pentru al sărută prelung și mângâie parul. Nu se lasă până ce nu primi un răspuns afirmativ și îi dădu drumul. Pornind agale pe holurile ignorând privirile analitice ale agenților de securitate. "Era o idee bună să se fi ridicat din pat dezbrăcată?" Asta nu mai conta, nu mai conta acum.

     Zâmbi ajunsă în fața oglinzii și își privi abdomenul.

     Un prunc.

     O creatură doar a sa avea să apară peste o lună.

     Yoshi era mult mai calm. Oare găsise înlocuitor pentru locul din Tetrarhie? Nu l a întrebat, poate că da?

     Își mângâie abdomenul și respiră adânc,merse să pornească dușul și să intre sub apa rece. O calma. Îi calma atât mintea cât și mușchii.

     Rase înfundat, amintindu și de Tilly. Cât de proasta era la începutul sarcinii! Sa folosească acea frânghie nenorocită... La cinsprezece ani Tilly de nervi aproape a sugrumat o că o purta și își maltrata propriul corp. Nu atunci își concediase și directorul de imagine? Probabil că da. El aduse o implicare mare in maltratarea ei. Tilly știa, in ciuda vârstei înaintate, sa bage frica in oase.

     Leo îi obținu se  într-adevăr o supra lansare datorită concursului de frumusețe, dar nu ia spus niciodată cat chin a indurat din cauza lui. Nu era plăcut să fie biciuită la fiecare pas greșit, la fiecare vota să sau suflu ce nu era clasat că fiind feminin.

     Nu îi plăcea viața de model. Nu îi plăcea viața de actrița sau pianista cunoscuta. Nu îi plăcea viața de diplomat sau traducător. Dorea... Ce dorea?

     Nu știa.

     Dar poate faptul că urma să devină mamă cu normă întreagă o ajuta sa descopere. Sau faptul că Yansha o luase obligat forțat din cauza unei datorii ce nici acum nu i s a comunicat? Îl ura. Încă o face, oarecum... Dar ura s s a transformat în iubire nemiloasă.

     Ieși din duș, privi marmura in care era îmbrăcată baia apoi își puse pe corpul firav un halat gros. Îi plăcea să îi fie cald, iar sub halat îi era bine.

     Deschise ușa, aducă o privire in jos și lua în brațe leoaica sa se așeze cu dansa in pat. Se încruntă, culegând din botul sau un picioruș de rățușcă începu să îi șteargă botul plin de sânge.

     — Nu îmi mai mânca rățuștele că te bat! Clar, Pisy?

     Leoaica de statură mică nu îi răspunse, nici nu era de așteptat. Scoase limba înroșită către ea cuibarindu se că o pisica in brațele sale.