Stinge-te, candelă efemeră!

C A P I T O L U L X X X I I I

    Stătea în oat, cu privirea fixă pe tavan și mângâia puiul de luoaică.

    Oftă plictisită, privind lung fereastra.

    Era târziu. Prin fereastră lumina pală a luni cobora în încăpere. Căscă prelung și se întoarse pe o parte ținând mâinile pe abdomen. Creatura ei trăia. Viața creștea în ea și nu dădea înapoi. Ba din contră, dădea înainte. Copilul mișca și se încovoia la ale sale cinci luni de concepere.

     Să mearga la Yansha să îi spună? Neah...
     Nu că n ar fi vrut. Ci pentru că n ar fi putut. Bărbatul a încuiat o in cameră după ce intr o criză de nervi ia spart laptopul. Și a argumentat fapta simplu: "Nu îmi dai atenție." Apoi l a sărutat. Și totuși, Yoshi era furios.

     Samina se așeză pe spate, mângâindu și abdomenul închise ochi. Deschizându i apoi brusc când un junghi o lovi lăsând un zâmbet slab.

     — Tu ești bun de boxer...

*

Zenon își frecă obrazul moracănos, înjurând printre dinți apribse tutunul din țigară după ce o puse între buze.

— A câta pe ziua de azi?

— Nu știu, cred că a opta. Și oricum, ziua se va sfârși curând.

Samina îi zâmbi, luând țigara dintre buzele lui și o conduse într ale sale să tragă un fum, msi apoi i o oferi inapoi.

— Ce țigară e asta? Are gust oribil.

— Nu știu. Am luat o din Dubai la cel mai mic preț posibil. Măcar cu atât să mă aleg dacă regizorul din filmul la care jucam a ales să mi omoare personajul.

— Au gust de carne de șobolan din Indonezia...

Zenon zâmbi nonșalant, cu o usoară urmă de satisfacție și zmuzament la cele spuse de ea. O prinse de talie și trase în bratele lui pe genunchi. Samina îi zâmbi și își așeză capul pe pieptul lui.

Era seară. Palermo era luminat slab de lumina apusului și de becurile stradale ce se aprindeau leneș. În fața săli comune se sport, cei doi erau așezați pe o bordură fără a fi deranjați de pietoni sau vehicule.

— Spune mi sincer, Lary. – O sa sărută pe frunte înainte de ea zdrobi chiștocul țigări de asfalt. – Cine era să ți facă felul de data asta?

— În nici un caz Vasile Ivanov.

Zâmbi satisfăcută și îi sărută gâtul.

— Chiar așa, cine m a pus să mă încurc cu fiica lui? Model ca model, dar totuși...

— Știm amândoi că ești afemeiat. Iar, la urma urmei, doar pentru că ai ochi albaștri și părul blond, faci box de performanță și ești actor, nu înseamnă că ești și gagicar. Îți trebuie și o vrăjeală bună, clar?

— Clar. Dar serios acum, ce s a întâmplat în India?

— Shone a stricat accidental o statuie a lui Buddha și niște comercenți era să ne scoata organele fără anestezic.