Stinge-te, candelă efemeră!

C A P I T O L U L X LＩV

   — Lipsa de emoții pentru mine este un atuu, pentru tine? Ar fi un leac să ai nepăsarea mea.

   — Tu încă nu vezi ce fac pentru tine?

    Vocea lui Leonard sună ascuțită și nervoasă prin telefon. Oare a plâns sau a fumat în exces?

     — Când ai fost ultima oară la medic?

     — Nu merg la nici un doctor, Samina!

     — Aolo, ce ai? Vrei să mori subit din cauza complicațiilor la plămâni?

     Yoshi întră în dormitor alături de o tavă cu fursecuri, o așeză lângă Samina sărutând o apoi pri ecranul telefonului.

      — Nu mă fă să regret că ți am dat înapoi telefonul. De ce nu l lași să moara dacă asta vrea?

      — Cine a vorbit?

      Bărbatul râse înfundat, apoi se așeză tăcut lângă Samina să i urmărească discuția telefonică cu Leo. Trebuia să recunoască, băiatul știa sa se crizeze existențial din cauza unei femei.

     — Mi a adus biscuiți și a plecat. Și?

     — Cum adică "și" ?

     — Cu talent "și". Acum zi ce vrei.

     — Samina, tu realizezi?

     — Poate nu vreau să realizez.

     — Nenorocită ordinară! Nu îți dai seama de nimic! Toate drumurile mele duc la tine, toate gândurile mele bat la ușa ta și așteaptă să vadă dacă vrei deschide. Iar tu ce faci? Nu faci nimic! Pur si simplu nimic! Mă lași să aștept acolo și mă îngropi în speranțe false! Firea i tu a dracu'! Am intrat la închisoare pentru tine și nu ti a păsat!

      Leo tăcu, auzindu se de pe partea s a de receptor un plânset înăbușit și chinuit. Se îndoia că puștiul știe că era pus pe difuzor.

       — Dă i apă la moară, asta e mult mai interesant decât să verific dosarele posibililor înlocuitori din Tetrarhie.

       O îndemnă Yansha în șoaptă pe Samina sărutând o scurt și luând un biscuite.

       — Leo, te rog încearcă să te calmezi...

       Frica de nebunia lui i se resimțea în voce. Leo nu mai era același pe care îl cunoștea. Era altul... Unul de care s a ferit mereu.

        Se auzi un țipăt acut, o bubuitură și o înjurătură. Samina își privi soțul panicata, iar el făcu un semn din mână alene, pe semne că nu a trimis pe nimeni să facă felul băiatului.

       — Du te dracului de incompetenta crucii mă ti! era Leo ce țipa pe fundal.

       — Leo...?

      — Da, ce? A... n am închis? – Se auzi o plesnitură și o bubuitură îndundată, ca și cum lemn ar cădea pe parchet. Mai apoi, Leo își redresă atenția asupra ei și a telefonului. – Scuze pentru asta, iubire.

      Apelativul folosit de Leo îi atrase afenția lui Yoshi, Samina înghiți în sec dându i telefonul lui doar pentru ai evita privirea criminală.

     — Leo, ce drăcie ai mai făcut?

     — Nici una! O polițistă mi a pus arma la tâmplă, nu am făcut nimic. Nu acum cel puțin, sunt Jack Word, tu chiar crezi că o sa stau departe de toate astea? Evident că nu! Mi am luat acest alias când am hăcuit bazele de date să te introduc pe tine într un concurs de frumusețe!

       — M ai băgat în finale la Miss Italia ilegal fără măcar să mă întrebi... vocea Saminei suna firav.

       — Și ce dacă? Ai câștigat! Iar eu am plătit prețul fiind arestat! Am fost arestat doar pentru tine! Nu doar o dată, ci de zeci de ori! Mai ții minte când am furat mașina papei din Vatican cu tot cu papa în mașină?

       — Dacă papa depunea plângere ajungeam la închisoare pentru furt calificat și răpirea unui lider național.

       — Ce lider?

       — Papa e autoritatea supremă din Vatican! Samina își pierdu răbdarea și calmul, mușcându și buza inferioara.

       — Ei, asta nu i nimic. Nu mai știi când ai ucis agenți lui Toma ce ne urmăreau? Te am ajutat să le ascunzi corpurile!

        — Da, afirmă simplu și oftă. Mai ai ceva de adăugat?
  
        — De ce dracului nu vezi că te iubesc? De ce dracului nu realizezi că în ciuda a tot ce ai făcut am fost lângă tine? De ce dracului nu vezi că...

        — Taci, drac de calculatoare! strigă Samina întrerupându l furioasă prabusindu și corpul pe matras. Vrei să accepți o dată că nu va fi nimic între noi?

        — De ce nu? De ce nu?! Ești a mea. Nu realizezi câte am facut de a lungul vremi pentru tine?

        Yansha se plictisi, posibil enervă. Se sătură de toate crizele băiatului și opri funcția de difuzor punând telefonul la ureche și mârâi apăsat.

        — Ascultă puștiule, termină cu tâmpeniile sau nu apuci ziua de mâine. Clar? Clar să fie.

        Nu avu răbdare să îi răspundă, închise apelul și blocă numărul dându i înapoi telefonul.

        — Ești supărat pe mine?

        — Nu pe tine, ci pe el. O să mi pun oameni să l caute.

        Soptind, îi sărută fruntea și mângâie cu dosul palmei obrazul. Negând că o să l omoare după ce văzu privirea ei terifiată.

        — Atunci ce o să faci cu el?

        — Mă voi asigura ca uită de tine, nu e chiar atat de greu...