Stinge-te, candelă efemeră!

C A P I T O L U L X L I I I

    — Ei, drăcie!

    — La un om fără de suflet îi face dreptate un om fără de lege.

    — Ce lege, ce dreptate, femeie? Darius e aproape mort! Tună nervos, iar tânăra se resemnă.

    Tânăra strânse asupra sa cu grijă capotul vișiniu, îndreptându se spre el cu grijă pentru al sărută. Yoshi se încruntă, ieși din cameră înjurând printre dinți. Merse glonț spre biroul său, încuie ușa pe dinăuntru, iar Samina începu să bată în ușa pentru ai deschide.

     O ignoră.

     Înjurând din nou printre dinți, se așeză la birou pornindu și laptopul accesând direct camerele de supraveghere ale spitalului privat din Las Vegas.

     Era adevărat, iscoada nu mințise. Înjură încă o dată printre dinți, prea cu o privire criminală bărbatul ce se zbătea între viață și moarte. Avea să moară...

     Un bărbat șaten a cărei piele era acoperită de răni și sânge uscat respira greoi conecat la aparate. Ceva nu era bine și nu avea cum să fie bine. Un atentat la adresa Tetrarhiei...

     — Făcea mi aș masă din sicriul tău!

     Nu era sigur pe cine înjura, pe Darius sau pe cel ce l a adus în acea stare. Dar cert este că înjura pe unul din ei.  Își conduse mâinile la tâmplă și își masă tâmplele. Era furios, era stresat și încordat.

      "Cum avea să se ocupe de mafie doar el și Danken? Nu, nu, nu. Nu era posibil... Erau prea multe sedii de administrat consecutiv. "

      Luă o foaie de hârtie și începu să schițeze. Dacă ar angaja încă alți șase oameni să facă treaba lui Darius ar fi fost mult prea discant... Nu mai risca, nu mai dorea să riște. Întâi Ethan, iar acum Darius. Cine urma? El sau Danken!

       — Drăcie!

      Țipă mototolind foaia și o aruncă. Avea nevoie de un înlocuitor pentru Darius, iar asta cât mai curând. Îi doreau imperiul, iar el nu avea de gând să i l dea pur și simplu.

      Respiră adânc, scotând un pachet de țigări din sertar și aprinse una. Închise ochi și inspiră, nicotina îl calma, dar nu suficient de mult cum o făcea fumul. Deschise ochi și privi fermecat la vapori toxici, lărgi un zâmbet anapoda înainte de a trage din nou din tutun.

      Avea nevoie de un înlocuitor, iar asta cât de curând.

      Inspiră adânc, calmându se își mai aprinse o țigară după ce tici mucul în scrumieră la prima.

       Lipsit de emoție, sau cel puțin asta îi arăta fața, accesă camere de supraveghere din fața sediului din Las Vegas. Privi cum Darius ieși din clădire, pe brațe purta o servietă neagră. Ochi lui Yoshi se umpluseră de mânie. Acea servietă nu avea ce căuta la el.

        — Dacă nu moare singur îl omor eu că a luat actele să meargă la cazino.

       Vorbind ca pentru el, scutură țigara în scrumieră și grăbi filmarea. Văzu cum un individ mascat îl împușcă în piept, apoi îi luă corpul plăpând la bătaie. Îl lovi cu pumni și picioare, lăsându l într o baltă de sânge îi smulse servieta.

        Atacatorul nu avu o idee inspirată de a ieși în stradă să scape de agenți de securitate ce de abia atunci își făcură apariția. Bărbatul mascat fu lovit în plin de un tir. Capul și oasele îi fură zdrobite sub tonele de fier. Yansha zâmbi privind asupra intestinelor ce i au fost scoase și tot o dată la capului aplatizat pe șosea. Unul din ochi îi sărise, legat de corp  încă, dar îi sărise din craniu, era întreg. Atât ochiul cât și servieta furată.

      Iscoada lui veni rapid, mașinile se opriră când realizase de așa zisul accudent. Luă servieta zdrobind ochiul cu talpa bocancului.

       Yansha zâmbi, apoi mută din nou imaginile de supraveghere asupra salonului de spital.

       Darius era încă țintuit la pat, probabil în comă sau moarte cerebrală. Asistentele îi spălau cu cârpe ude corpul murdar. Era clar, dacă nu trăiește în seara asta va muri mâine.

        Îl aștepta mult de lucru...

        Respiră adânc, iar mintea îi zbură la amintiri. Ce s ar fi întâmplat cu viața lui, dacă mama nu îi deceda subit la vârsta de șase ani? Tatăl? Care tată? Orfelinatul de la malul mări din Franța l a învătat destule... În mare parte cum să o protejeze pe Alice. Poate trebuia să și contacteze sora. O femeie frumoasă e cel mai bun tratat de pace la urma urmei. Iar Alice era frumoasă, părul bălai și ochi albaștri, corpul firav și mic... și bolnavă. Foarte bolnavă... Bărbatul ce a aranjat să îi fie soț era menit să o protejeze.

     Oh, unde îi zburase mintea? La orfelinat... Acel loc blestemat de soartă.

*

Noapte în care împlinise zece ani ia schimbat viata permanent. Bărbați ce au apărut din senin, ce l au luat pe el și un puști tuciuriu și creț prin spărtura unui gard. Puștiul era speriat, terifiat... ulterior a aflat că numele lui este Danken. Noaptea fatidică în care au fost recrutați de asasini a fost și noaptea în care s au cunoscut.

Yansha îi analiza, spiona subtil pe după gene și nu lăsa la iveală frica. Frica atât de intensă... Arăta neutru, calm și calculat.

Respiră adânc, prinzând tuciuriul de mână să  nu se mai agite. Au trecut de mult de orfelinat...  Noaptea era senină, poteca din pădurea ce o traversau era luminată slab de luna plină.

Danken înghiți în sec, își luă inima în dinți de țânc de șase sau șapte ani și îi dădu drumul lui Yansha, o luă printre copace cât decrapid îl țineau picioarele.

Tânărul Oracle îl urmă, iar bărbați fugiră printre copaci în urma lor.

Danken fu greu de prins, dar o făcu într un final. Yoshi îl ținui lângă o stâncă să nu mai fugă. La acel moment oportun, asasini îi înconjuraseră pe cei doi cu armele ațintite.

Danken a lărgit un zâmbet timid și ștrengar când văzu, apoi privi spre Yansha și din nou spre agenți. Își frecă ușor umărul dintr un motiv știut de el înainte de a i se citi pe buze fără de sunet:

— Scuze?

*

    Deschise ochi, observându și soția ce îl zguduia frenetic. Se ridică în fund pe canapea și căscă lung, masându și tâmpla. Mări ochi realizând că singurul lucru ce îl acoperea era o păpură subțire și nimic mai mult.

     — De ce nu sunt îmbrăcat?

     Samina tăcu, arătându i într un gest tipic biroul. Biroul era întreg, nu și scaunul ce încă fumega. Privirea confuză a lui Yoshi o făcu să înjure printre dinți, arătându i apoi și hainele lui. Sau cel puțin, ce a rămas din ele... erau arse.

      — Înainte să întrebi ce s a întâmplat, ai leșinat cu țigara aprinsă ce ti a ars hainele.

      — Nu am arsuri pe corp. Apăsă fiecare cuvânt privind o.

      — Auzi, trebuia să te las să arzi fara sa te vindec? Ma rog, nu eu, Isis... dar pot aranja sa te arda iar. Nu mai fi asa botos!

     Yoshi îi zâmbi, luând o în brațe și o bagă sub pătura în poalele lui, Samina roși vag.

     — Ești soția mea de multe luni, încă roșești?

     O privi făcând un botic de rață, apoi îi sărută gâtul.

     — O mai taci...

      — Cum ai intrat? Am încuiat ușa.

      — Am un talent fantastic să intru unde nu e voie.

      — Ai încuiat ușa înapoi?

      Cu un răspuns afirmativ, Yoshi o săruta din nou lipindu și pieptul de corpul ei desfăcându i capotul.