- Samina, vino de la fereastră...
Tânăra îi zâmbi amar, privind în gol prin fereastră cu mâinile fixe pa cana cu lapte cu cacaua. Ochi îi erau înlăcrimați, goi, lipsiți de înțelegerea umană și umpluți de agonie. Așezată pe canapeaua din dreptul ferestrei de la grădină, privea nostalgică la stropi de ploaie e se izveau puternic de fereastă. Strângând ochi cu fiecare tunet asociat cu ziua sa fatidică. Întunericul a pătruns cerul, roșul din amurg era înlocuit de nonșalanța întunericului din adâncul ploi.
Yansha ofta, se așeză lângă ea cu un șervețel, îi strânse sângele ce i se scurse din ochi și o sărută pe frunte.
- O să chem un doctor să îți consulte ochi.
Samina dadu negativ din cap, sorbind din cacauă. Domnul Y. oftă, din nou așezând pe umeri săi o pătură să nu îi frig.
- O să prinzi rădăcini pe canapea dacă nu te vei ridica de acolo.
Samina nu ii răspunse, privind in continuare la tufele de trandafiri.
- Ai febra?
Întrebă îngrijorat, atingându i fruntea, obraji si mâinile cu dosul malmelor până când aceasta i le feri.
- Îți amintești când ai venit la Conacul Ragnar Rosa?
*
- Unde e mama?
- Știi bine că e cu Scott și Amili în oraș. Mâine e ziua ta.
Shone, un tânărul japonez în vârstă de paisprezece ani, stătea alături sa Samina și studenți, în timp ce o majoritate de profesori erau in cancelarie, iar părinți lor se aglau în oraș.
La o distanță de jumătate de oră de când au ajuns în salon, unul dintre studenți scoase un pistol. Părul asemenea ochilor, negri și reci, ca un corb înmuiat în smoală și trăsători faciale ce nu se potriveau nici unei rase. Mai mulți barbați în costume negre și arme apărând în salon.
Studentul respectiv era într-un costum negativ, înalt și bine făcut, dădu ordin oamenilor ce au tras focuri de armă în tot institutul. Adam și Shone au fost luați pe sus spre mașini de teren, puși separat, legați în autoturisme difetite.
Gloanțele răsunau asemenea ploi ce se izbește cu putere de fereste. Mulți profesori și studenți căzând ca secerați în atentatul terorist. Totul cuteza, răsuna și se anevoie, sunetele erau din ce în ce mai puternice și asurzitoare, devenind de nesuportat.
Studentul cu părul precum pana corbului, în toată agitația creată o luă el pe copilă înaintând cu ea până afară. Avusese destul timp să stidieze conacul, o trase după el în timp ce plângea în hohote speriată de focurile de armă ce încă erau prezente. Tânătul o trase după el într-o parte mai retrasă.
- Nu mai plânge, măcar atât.
Vocea groasă, plăcută, aproape melodică, dar mult, mult prea rigidă, apăsată. O speria mult mai tare astfel. Reluă, pe un tonmai domol, mai pașnic.
- Nimeni nu o să ți facă rău dacă stai lângă mine.
- Minți... tu ești rău, tu ai armele...
Șuierând printrentre lacrimi începu să se zbată puternic în brațele lui să o lase jos, să o lase să fugă departe.
- Stai o dată locului!
Strigând înfuriat, nu îmbunătăți cu nimic situația. Dându-și seama de greșeală îi mângăie obrazul să îi șteargă lacrimile, începu să îi spună cuvinte dulci, liniștitoare pentru a o calma.
Înghițind în sec, fata îl privi în ochi tremurând, dar totuși zâmbind brusc.
- Cine ești?
- Nimeni. Vrei să mergem undeva?
- Nu.
Rosti apăsat, încercând să coboare singură din brațele lui. Bărbatul o prinse mai ferm. Luându-i între timp și inelul în formă de coroană ce-l purta pe un colier la gât.
- Al meu!
Bărbatul plictisit de situație, făcu semn unuia dintre oameni săi dându-i fata să o țină bine.
- Domnule Y, noi ordine?
- În mașină, dacă nu o să îmi primesc plata ea va fi schimb loc de bani.
Spunând simplu, plecă privind atent ce îi luase în timp ce agentul său se conforma.
Urcată în mașina în care era și Shone, pe bancheta din spate, privea atentă la cei din față.
Pe când coborau dealul din pădurea pe care se află conacul, Samina se eliberase, ochi devenind-i purpurii se află pentru prima oară sub controlul Zeiței Isis. Motivul fiind destul de simplu, corpul fetei aparținea ei de când s-a născut. Ati auzit de expresia "Ai demoni interiori"? Așa era și cu Isis, mă rog, varianta zeiască.
Aceasta luând control asupra corpului micuței, s-a strecurat in față și a deviat volanul, mașina a intrat într-un copac, bărbați ce erau acolo murind pe loc. Sau nu chiar, dat fiind faptul că Isis a făcut ca copila sa le macelărească corpurile in ultimul hal cu o bară de metal smulsă din autoturism înainte să devieze drumul, murdarind mâinile fetei la patru ani de sânge, atunci când sufletul a început sa i se intunece.
Shone se trezi buimac reușind scâncind să iasă din masina înainte ca aceasta să ia foc cu corpurile oamenilor inăuntru. Samina însă fu aruncată prin parbriz de la contactul puternic cu copacul, la în jurca zece metri de autoturism.
*
- Da, îmi amintesc... de ce?
- De ce i ai ucis? De ce ai dorit să mă iei? De ce sunt aici?
Bărbatul ezită să îi răspundă, iar tânăra lăsa cana goală pe podea lângă canapea. Oare a fost idee bună să îi călească sufletul prin astfel de metode?
- Vreau acasă.
- Aici este acasă.
- Acasă la mine, cu Păpădie.
- Cine e Păpădie?
Samina clipi de câteva ori rapid, apoi scoase dintr un prosop așezat lângă ea, o rățușă.
- Am crezut că te jucai cu in pluș, nu cu o rață...!
- Iar eu credeam că vorbesti la telefon cu Danken.
Dădu din umeri, lasând mica creatura galbenă liberă pe canapea. Uită de apa ce se lovea violent și frenetic de ferestre, de vântul ce o întreținea și de luminile ce clipeau. Până când, o bubuitură se auzi, iar tânăra se strângea înfășată în pătură cu tot cu rață în brațele lui.
- Furtuna se va termina curând, calmează te. Îi șopti lin, mângâindu i părul.
CITEȘTI
Stinge-te, candelă efemeră!
Fantasy"Dulce agonie" - Volumul I -Stingete, candela efemeră! ℰ𝒶? 𝒞𝒾𝓃ℯ ℯ 𝒸𝓊 𝒶𝒹ℯ𝓋𝒶𝓇𝒶𝓉 𝒶𝒸ℯ𝒶𝓈𝓉𝒶 ℯ𝒶 ? Ai văzut vreo dată filmele în care moartea îți ranjeste la colțul patului? Acel zâmbet diabolic când pui o întrebare relevantă înghiți...
