Stinge-te, candelă efemeră!

C A P I T O L U L X L V I

    — Ori mă iubești de bună voie ori fac eu să mă iubești!

    Danken strâmbă din nas, iar Yansha mai ceru un pahar de Jack. Ambii privind atent la Victor aflat în spatele barului și striga la o tânără blondă îmbrăcata lejer, mult prea lejer.
   
    — Auzi, chiar trebuia sa l alegem pe el? șopti Danken privind la gesturile impulsive ale băiatului.
   
    — Ori Victor Vellaroza, ori Raine Clowor. Și nu cred că îl vrei coleg pe Raine Clowor.
   
    — Vellaroza nu e o marcă de parfumuri cu lavandă?
   
    — Ba da, Vellaroza este o marcă de parfumuri bulgărești.
   
    — Nu prea sunt fan Europa de sud-est.
   
    — Au unele din cele mai frumoase femei fin lume.
   
    — Femeile tot femei.
   
    — Danken, ai la propriu colecția fostelor în cadavre la subsol.
   
    — Nu doar subsol... Auzi, trecând peste asta, de ce l ai ales pe el?
   
    Yansha privi băiatul de șaptesprezece ani dând din umeri și turnând pe gât paharul de Jack înainte de a se adresa din nou lui Danken.
   
     — Ne trebuie un nou lider, iar din dosarul lui, el este perfect.
    
     Danken făcu o grimasă, făcând un semn către chelneriță să îi fie adusă berea înainte de a vorbi:

     — Nu îmi place puștiul, e dubios.
    
     — Vrei să îți reamintesc ce ai în subsol? Yansha ridică o sprânceană, primind în schimb rânjetul partenerului său.
    
     Masa lor se cutremură, iar băutura proaspăt adusă se vărsă. Redresându și atenția asupra tânărului cu părul negru și pielea măslinie se încruntară. Ochi lui de un verde spălăcit îi ațintiseră, iar mărul lui Adam se cutremură, semn că înghițise în sec.
    
     — Mă scuzați.
    
     Alec nu era genul ce dorea să atragă atenția, iar privirea sa terifiată vorbea de la sine. Victor veni spre masa lor, trăgându și prietenul de pe masa pe care se prăbușise și îl redirecționă spre bar ajutându l să se deplaseze. Întorcându se apoi la cei doi ce îi analizau fiecare mișcare.
    
      — Bună, domnule Oracle. – Forță un zâmbet crispat întorcând un scaun așezându se la masă cu ei, își sprijini mâinile de spătar. – S a întâmplat ceva? Cred că tata a lămurit deja totul despre afacere.
     
      — Sunt aici cu alt tip de afacere, Victor.
     
      Victor îi zâmbi malițios, trecând o mână prin părul lung până pe umeri îl analiză pe Danken.
     
      — Mă scuzați, dar am ceva treaba cu clubul de abia achiziționat. Afirmă dându și ochi peste cap diricându se când Dan îi  zâmbi dibace.
     
      — Îl cunoști pe cel ce mi a vărsat berea?
     
      — E prieten cu sor mea.
     
      Fu tot ce mai adăugă înainte de a pune la loc scaunul și a se îndrepta spre dansatoarele la bară.
     
      — E un puști plin de sine. Sigur e o achiziție bună, Yan?
     
      — Da, trebuie doar cizelat.

      Yansha se încruntă, telefonul începu să vibreze frenetic înainte de a răspunde unui număr necunoscut lui. Ascultă ce avu de spus emițătorul său înainte de a înjura printre dinți și a închide telefonul nu o expresie panicată.
     
      — Eu trebuie să plec, acum. Samina e la spital cu contracții. Își vârâ telefonul in buzunarul sacoului.
     
      — Nu avea doar opt luni de sarcină?
     
      — Ba da! Țipă nervos înainte de a se grăbi spre ieșirea din local.