-Este un idiot!spuse Nicole revoltata.
-Un mare idiot!corecta Jullya.
-Miriam nu te merita,crede-ma,continua Nicole.Si este si un mare neserios daca face lucruri de genul asta.Nu te mai supara degeaba,plus ca ar fi trebuit sa te astepti oricand la asta.A facut-o prima data,o poate face foarte bine si a doua oara?
-De unde aveam eu sa stiu?izbucnesc eu oprindu-ma din a le fugari pe cele doua colege ale mare care sa straduiau sa tina pasul cu mine.Nu sunt mama-omida.Parea un baiat ok si serios.Eram ferm convinsa ca e genul care isi tine promisiunea.Dar se pare ca nu e atat de perfect pe cat credeam eu...
-Daca il placi logic ca tot ceea ce e legat de el ti se pare perfect.Asa e mereu,spuse Jullya.Data viitoare gandeste-te de doua ori cand accepti sa faca ceva pentru tine,fiindca la final s-ar putea sa iti iei teapa,din nou.
Am ridicat din umeri,incetul cu incetul incepand sa nu imi mai pese.Dar normal ca ma enervez cand o persoana nu isi incalca promisiunea pe ultima suta de metrii.Eu,spre exemplu,stiu cat de nasol s-ar simti persoana respectiva daca anulez totul in ultimul moment.Si deobicei nu o fac.Dar ce tot spun eu,Mark probabil este obisnuit cu fanele care oricat de neserios si idiot ar fii cu ele,trec cu vederea si revin la fanteziile lor.
-Si care a fost faza cu Criss?ma intreba Nicole in cele din urma dupa un moment lung de tacere.
-Criss?
*In urma cu 10 minute*
Oftez si incep sa ma indrept incet spre ele,cand,simt o mana care ma atinge pe umar.Ma intorc si raman cu gura cascata.Criss statea in spatele meu privindu-ma superior(dat fiind si faptul ca este foarte inalt) cu ochii sai negrii,ca de catelus.Criss este unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Mark,si colegul sau de clasa.Nu este tipul de baiat Fat-Frumos,Jullya spunand ca este chiar urat,dar mie nu mi se pare chiar asa.Este inalt,saten,cu ochii negrii care parca imi zambesc chiar si cand este serios.E de-a dreptul adorabil dupa parerea mea,dar in momentul respectiv nu ma pot vedea cu altcineva decat cu Mark.
-Miriam,ce s-a intamplat?ma intreba el vazandu-ma nervoasa si cu lacrimi in ochi.
Veni langa mine urmarindu-mi privirea hipnotizata.Observa ca ma uit dupa Mark,care se indrepta cu pasi mari spre bulevard.Apoi se aseza in fata mea,asezandu-mi ambele maini pe umeri mei,batandu-ma prieteneste.Ofta si ma privi compatimitor.
-Stii,chiar are treaba acasa.Nu te mai supara degeaba.
Isi indesa mainile in buzunare si pleca si el spre poarta,aruncandu-mi o privire peste umar,zambindu-mi prietenos.M-am intors catre Nicole si Jullya,amandoua foarte confuze asaltandu-ma cu intrebari "Unde e Mark?Ce s-a intamplat?".Apoi mi-am luat mersul de "grabita si nervoasa",leganandu-mi geana care mi se tot lovea de picioare si urmarita indeaproape de Nicole si Jullya.
*In prezent*
-Vezi?Si Criss te-a sfatuit sa nu mai fii suparata.Deci asta trebuie sa faci,spuse Nicole.
Mda,usor de zis,greu de facut.Le salut rapid si o iau la fuga catre statie caci mi se apropia autobuzul.Urc si ma asez pe primul scaun,si scotandu-mi castile ca sa ascult ca deobicei muzica in drum spre casa.Din reflex difusez melodiile preferate ale lui Alexander.Uneori mi-e foarte dor de el,dar ma sperie gandul sa incerc din nou sa fiu cu el,insa imi amintesc de un citat pe care l-am vazut pe Tumblr : "Psychology says, always go with the choice that scares you the most, because that's the one that is going to help you grow".Dar imi indepartez din minte acest gand."Miriam nu ma trai in trecut te rog",ma mustreaza constiinta mea bleaga."Si ce sa fac daca prezentul nu imi ofera nimic bun?"ripostez eu."Atunci,schimba-l!".Mi s-a rupt filmul.Cobor din autobuz intrebandu-ma pentru a miia oara daca nu cumva am vorbit singura.Pai din moment ce nimeni nu m-a privit dubios,inseamna ca nu.
Drumul din statia de autobuz pana acasa mi se pare nesfarsit de lung la intoarcere,desi sunt aceeasi 15 metrii ca si atunci cand ma duc spre liceu.Ma uit spre straduta din dreapta mea si incep sa chicotesc,amintindu-mi seara,de ziua mea de nastere, cand Andrew ma ducea in brate ca pe mireasa si ma invartea pana ameteam impiedicandu-ma astfel sa ma intorc acasa.Mai inaintez putin si ajung in fata blocului.Aici am stat cu Alexander,sub lumina lunii,sau ma rog,a becului stradal,el pe strada iar eu pe trotuar ca sa fiu la aceeasi inaltime cu el.Stand aici intotdeauna ne intrebam daca nu cumva in ochii oamenilor parem niste retardati.Apoi incepeam sa radem ca niste retardati.M-am intristat umpic,vazandu-ma continuu inconjurata de trecut.Nu e ca si cum as regreta toate acestea,doar ca mi-e dor.
Intru in casa si descopar fara pic de uimire ca sunt singura.Dau fuga in bucatarie si imi aprind o tigara,cat mai am timp.Scot telefonul din buzunarul de la spate al blugilor.Nici un mesaj.Mda probabil ca I s-a luat complet de mine,si sub nici o forma nu ii dau eu mesaj prima.Acum veti crede ca sunt orgolioasa,dar eu consider ca mai bine e sa fii orgolioasa decat disperata.Ma intind pe coltarul din bucatarie,facand cerculete din fum care se risipeau rapid.Afara se intunecase de multa vreme iar eu nici nu am mai stat sa aprind becul,deci acum stau intr-un semi intuneric,singura sursa de lumina fiind ecranul telefonului meu care vibra pe masa.Stai,telefonul meu vibra?!Ma ridic cu stangacie intinzandu-ma dupa telefon,privesc ecranul si raspund.
-Vreau sa vorbesc cu tine,imi spune vocea de la capatul celalalt.
-Si eu vreau multe de la viata,raspund eu cu infumurare,dar nu cred ca voi primi nimic,si dau sa inchei apelul.
-Am nevoie sa vorbesc cu tine,imi spuse din nou.
Ezit,inima oprindu-mi-se pentru o secunda.Are nevoie sa vorbeasca cu mine.Are nevoie de mine.
CITEȘTI
Dark Eyes ( 1 & 2 )
Non-FictionMiriam trece prin experientele vietii de liceu.Iesiri in oras pana tarziu,o gramada de prieteni.Totul pare perfect,pana cand acei ochi negrii care par desprinsi dintr-un vis ii dau intreaga lume peste cap chiar in seara balului bobocilor.Dar de unde...