Dark Eyes ( 1 & 2 )

8.Ce mă fac eu cu o divă?

Abea iesisem de la metrou,se intunecase de vreo doua ore si doar stelele si luna ce mai luminau strada pe care treceam.Vantul batea usor si miroasea a iarna tarzie.Suna romantic,nu-I asa?Ti-ai dori si tu sa fii cu baiatul viselor tale intr-un astfel de moment hai recunoaste.Taci ca stiu.Dar in cazul meu numai de romantism nu era vorba.Eu si Mark radeam incontrolabil,facand oamenii care treceau sa se holbeze la noi de parca am fii fost scapati din cine stie ce spital.Adoram cum ii straluceau ochii atunci cand radea.Era ca un copil care se bucura ca si-a gasit cadourile sub pomul de Craciun.Doar ca el este un copil mai mare.Si mai frumos.Si nu la fel de smiorcait si lingusitor.

-Nu ma mai face sa rad Mark termina o sa plang!tipam eu printre hohote stridente de ras,facandu-l si pe el sa rada si mai tare.

-Nu e vina mea,asta este adevarul,spune el punandu-si pe cap gluga cu blana.Trebuie sa recunosti ca am dreptate.

-Doamne e o prostie!Dar logic,nu te voi contrazice,spun eu cu vanitate.

-Cum sa ma contrazici?Nici nu ai avea cum!spune el exasperate agitandu-si mainile in aer.Daca mana mea este la fel de fina ca fundul unui bebelus,inseamna ca si cealalta mana este la fel de fina.Si daca le ating intre ele e ca si cum as atinge doua funduri de bebelusi.E acelasi lucru nu vezi?

Am inceput sa rad din nou si mai strident,apoi pufni si el intr-un ras care nu reusea sa il acopere pe al meu.Ador ca pot vorbi cu Mark orice aberatie fara sa ma judece sau sa faca pe desteptul.Poate baiatul asta sa fie mai perfect de atat?

Deja ma ducea acasa zilnic de o saptamana jumate .Indiferent de ora la care ieseam,de starea mea de spirit sau de vremea de afara,el ma astepta si ma ducea acasa.Pe langa asta,la liceu,toata ziua ne intalneam si ieseam impreuna afara in pauze.Vorbim prin sms-uri in timpul orelor si orice s-ar intampla stim unul despre celalalt in fiecare moment al zilei.Mai pe scurt,eram de nedespartit.Puteam simti privirile invidioase ale fanelor lui de fiecare data cand ne faceam impreuna aparitia...peste tot in liceu.

Tin si acum minte seara in care l-am asteptat eu pe el si l-am intampinat cu o punga de bomboane Skittles.Era atat de fericit si uimit in acelasi timp,el chiar credea ca glumesc atunci cand i-am spus ca ii voi pastra si lui cateva.Sau seara cand a iesit cu o ora mai devreme si mi-a zis sa il astept la poarta liceului pana vine de la cafeneaua din apropiere si niste tipi dubiosi s-au luat de mine.Mark,vazandu-ma atat de panicata mi-a oferit cea mai dragastoasa imbratisare pe care as fii putut sa o primesc vreodata.In concluzie,timp de o saptamana jumate mi-a facut pe plac.

Ca deobicei in aceasta seara de vineri ca si in toate celelalte,eu si Mark ne-am oprit la gardul de beton de langa blocul meu.Bineinteles,aveam ritualul nostru,eu ma urcam pe bucata de beton iar el defila prin fata mea,vorbeam,barfeam si ne contraziceam,ajungand uneori chiar sa ne certam,sa plecam imbufnati fiecare pe drumul lui iar apoi mai pe seara sa ne impacat unul pe altul vorbind la telefon ore in sir.Uneori ma gandesc ca ne purtam exact ca un cuplu,dar nu suntem.Of ce o fii asa de greu sa pui o intrebare nenorocita?

-Stii,evenimentul asta este cu muzica Dnb.Mie nu imi place deloc muzica Dnb,spune el in incheierea punandu-si mainile in sold si clatinand dezgustat din cap.

-Si atunci de ce te mai duci?il intreb eu confuza.

-I-am promis unei prietene.Este evenimentul ei si stie si ea foarte bine ca nu este genul meu de muzica dar nu vreau sa o supar asa ca,ma sacrific.

Imi zambeste dulce dandu-si ochii peste cap si continuand sa defileze pe trotuar dintr-o parte intr-alta,privind foarte preocupat telefonul si trecandu-si obsesiv mana prin frezura obisnuita si perfecta.

-Stii,cateodata esti atat de diva,Mark.

Se opreste brusc privindu-ma serios si in acelasi timp foarte uimit,de parca tocmai i-am spus cel mai socant lucru existent.

-Cum sunt,Miriam?Poti sa repeti?spuse el facand un pas spre mine.

-Diva,Mark.Esti o diva,spun chicotind.

Mai facu un pas spre mine,spijinindu-si palmele de marginea placii de beton,de o parte si de alta a mea si suflandu-si bretonul din ochi.

-Miriam,poti sa repeti?Cum sunt?insista el,de data aceasta aplecandu-se amenintator de aproape de mine.

Capetele noastre erau acum la o distanta de un chibrit.Eu il priveam drept in ochii lui de un negru intens care parca ma hipnotizau.

-Hai,spune-mi,adauga el ridicandu-mi barbia cu varfurile degetelor.

-O diva,reusesc eu sa zic,mai mult sa soptesc, cu vocea mea balbaita si fara expresivitate.

Acel chibrit deja nu mai exista intre noi,atingandu-ne usor buzele.Cred ca in timpul asta auzeam artificii pe cer,iar pe fundal auzeam "We are the champions".Probabil ca au durat 2 secunde dar pentru mine au fost 2 ore.Inainte ca sarutul sa se intensifice m-am trezit la realitatea cruda: sunt urcata pe un zid de beton,la ora opt si jumatatea noaptea,cu Mark.Si nu aveam nici cea mai mica idee ce se intampla in acel moment.

-Ce faci?murmur eu nedumerita,inca atingandu-I usor buzele.

-Cum adica?intreba el,in vocea lui citindu-se clar ca era demult desprins de realitate.

Se departeaza de mine ajungand inapoi la "spatiul meu personal".Isi indesa mainile in buzunar privind visator cerul.Ma privi apoi,eu nereusind inca sa imi ascund uimirea,extazul si nedumerirea.Rase usor si se apleca din nou spre mine,dar de data aceasta ridicandu-si ghiozdanul si aruncandu-l pe umar.

-Hai ca trebuie sa plec,altfel o sa intarzii la eveniment.Vorbim diseara,Miriam.

-Ok Mark,pe mai tarziu.

Il salut usor cu mana cu care nu tineam geanta,indepartandu-ma incet spre scara blocului fara sa imi iau privirea de la el.Ajung la usa si sub neonul ce lumina difuz intrarea in bloc,imi scot telefonul si formez numarul de telefon al Jullyei si al lui Nicole,scriindu-le amandurora un mesaj."EU SI MARK.SARUTAT.ACUM".Scot un mic tipat de incantare,dupa care intru in scara cu un mare zambet idiot pe fata.Bravo Miriam,ai reusit