Dark Eyes ( 1 & 2 )

12.Nu sunt perfectă.

Notă cãtre cititori: Imi cer scuze ca nu am mai postat dar am uitat complet de poveste,pana astazi cand colegele mele nebune Jullya si Nicole au inceput sa ma bata la cat sa scriu continuarea.Si ei bine,asta voi face.Spor la citit❤
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
-Si cum naiba te-a lasat maica-ta sa vii acasa atat de tarziu?ma intreaba ea amestecand in ciocolata calda.
-Sincer?Nici eu nu stiu,spun eu razand.Este efectul Mark.Vrajeste pana si mamele.
-Ok si ce s-a intamplat dupa?Vad ca totul decurge perfect in lumea voastra.Chiar nu ati avut parte si de certuri?
-Ah nu,desi relatia noastra parea perfecta,ne mai certam.Evident din nimicuri,insa eu exageram complet.Saracul Mark,chiar l-am chinuit de-a binelea.
-El te-a ales pe tine,cu bune,cu rele.Nu are decat sa te accepte asa cum esti.Pana si un cer senin este acoperit cateodata de nori negrii.
-Mhm,si apropo de nori negrii...inca imi amintesc de acea zi de joi...
***********************
-Esti sigura ca vrei sa ramai cu noi?Te vei plictisi,sa stii,ma avertiza Mark magaindu-mi obrazul cu degetul mare.
-Sunt foarte sigura,spun eu increzatoare sprijinindu-ma de usa de la intrare in clasa lor.Intotdeauna m-au pasionat calculatoarele si programele computerizate.Mi-ar face mare placere sa va urmaresc la treaba.
-Dar,iubire,uite s-ar putea ca mai tarziu sa inceapa sa ploua.Hai nu vrei sa te duc acasa acum?
-Ce,acum esti meteorolog?Mark daca nu vrei sa raman aici spune-mi si gata.Nu vreau sa deranjez,spun eu incercand sa imi ascund tristetea si nervozitatea.
-Oh,te rog nu face asta,chitai el punandu-si mainile la ochi.
-Ce sa nu fac?intreb eu confuza.
-Asta,incepu el sa gesticuleze scandalizat catre fata mea.Faci fetisoara aia de catelus trist care stii ca ma topeste pe mine.
-Sa inteleg ca pot sa raman?

-Daniel adu un scaun in plus te rog.
-Ok si ce face mai exact asta?intreb eu asezandu-ma pe scaun la masiva catedra pe care baietii iti deschisesera laptopurile.
-Este un site Miriam,incepu Michael sa imi explice asezandu-si ochelarii pe nas.Poti gasi pe acest site piese pentru propriul calculator,forum-uri cu sfaturi utile despre cum sa iti instalezi diverse programe si alte chestii legate de partea software dar si hardware.
-Iar noi il proiectam si il facem sa existe,completa Daniel mandru,asezandu-se langa Michael si preluand comanda de la laptop-ul lui.
-Aha,si pentru ce faceti asta?intreb eu incercand sa imi inabusesc cascatul.E chiar plictisitor sa ti se turuie despre ceva de care n-ai habar.
-Este un proiect pentru ora de antreprenoriala dar in acelasi timp il vom trimite la un concurs,iar daca vom castiga vom fii premiati si sponsorizati de o mare firma,raspunde Mark cascand el si pentru mine.Deci baieti ce facem azi?
-Stabilim font-ul reclamei site-ului si melodia de fundal.
-Salut baieti!saluta Liz foarte vesela dar privirea ii cazu pe mine.Oh,hei Miriam.Nu ma asteptam sa te gasesc aici.Nu stiam ca te pasioneaza calculatoarele.
-Ah da,Miriam iubeste calculatoarele,spun eu imitand o voce robotizata dar in schimb primind cateva privire dubioase din partea baietilor iar dupa ignoranta totala.
Liz se aseza si ea langa Daniel,dandu-le sfaturi si vorbind de parca ea chiar intelegea ce se intampla acolo.Si de fapt,chiar o facea,spre deosebire de mine.
M-am ridicat de pe scaun si m-am asezat pe pervazul geamului.Ma simteam inutila acolo,Mark era ocupat si el,si toti faceau cateceva mai putin eu.Pana si Liz stia,fiindca Daniel a invatat-o tot ce a fost nevoie,insa eu sunt paralela.Poate ca Mark are nevoie de o iubita care sa ii inteleaga acest hobby.
Stand asa ganditoare,in transa mea profunda,nici nu am observat ca incepuse ploaia.
Mark imi intinde jacketa si geanta si ma trage afara pe usa.Iesim in ploaie tinandu-ne de mana.Dar de ce nu a asteptat sa termine proiectul cu ceilalti?
-Mark ce faci?De ce nu am mai ramas cu Daniel si Michael?
-Se face tarziu si a inceput ploaia,trebuie sa mergi acasa,imi spun el pe un ton autoritar.

-Dar sa stii ca nu ma spanzura nimeni daca ajung tarziu acasa si nici nu ma transform n sirena daca ma uda putin ploaia.Fii serios Mark,sigur asta e motivul pentru care ma trimiti acasa?intreb eu oprindu-ma in mijlocul drumului,in mijlocul unei balti,fixandu-l cu privirea,stilul acela de privire care ar intimida pe oricine se afla intr-o dificultate.

-Doamne Miriam,serios?Ce sunt cu intrebarile astea?"Sigur asta e motivul pentru care ma trimiti acasa".Nu Miriam,voiam sa ma duc la curve si sincer chiar nu stiam cum sa iti marturisesc.Multumesc ca mi-ai dat ocazia.

Ochii lui erau umbriti de nervozitate.Ma privea fix fara sa isi miste nici macar un deget.Statea acolo pur si simplu si ma privea.Eu am lasat capul in jos urmarind cu picaturile de ploaie lovesc asfaltul.

-Ce s-a intamplat Miriam?ma intreaba el calm apropiindu-se de mine si ridicandu-mi privirea.

-Mark,incep eu sa ma rastesc si sa imi exteriorizez intreaga furie pe care am imbuteliat-o pana atunci.Recunoaste ca singurul motiv pentru ca nu m-ai vrut acolo cu prietenii tai si m-ai trimis acasa este pentru ca eu nu sunt ca voi.Mai bine zis ca Liz.Ea va intelege si va poate ajuta,in schimb eu doar stau acolo ca o idioata si fac glume proaste.Si mai presus de asta,te fac de ras.Stiu ca nu te simti in largul tau cand sunt si prietenii tai,parca iti este frica sa nu spun o prostie.Si tocmai de aceea ma feresti de tot ceea ce inseamna lumea ta.

Pana sa imi dau seama de asta,ochii mi se umplusera de lacrimi.Mark ma privea si el socat."Na ca ai spus-o Miriam".

-Nu e vina mea ca asta ai interpretat tu.Ce sa fac daca stai sa imi analizezi orice vorba si gest,spune el intr-un final indesandu-si mainile in buzunar si continuandu-si drumul.

-Dar asta este ceea ce mi-ai dat tu de inteles Mark,am tipat eu in urma lui,reusind sa acopar zgomotul ploii,dar nereusind sa imi pot stapani droaia de lacrimi ce imi impaienjenisera ochii.

Mark s-a intors si pentru o fractiune de secunda am crezut ca isi va continua drumul,dar din 2 pasi mari ajunge in fata mea si ma cuprinse intr-o imbratisare dragastoasa in mijlocul ploii.

-De ce esti fraiera si ma faci sa spun lucruri aiurea.Imi pare rau printesa,si jur ca nu asta e motivul pentru care vreau sa te duc acasa.Eu chiar vreau sa ma duc la curve,intelegi?

Am inceput sa rad.Saracul Mark,dar el chiar isi inchipuie ca eu chiar il cred in stare sa se duca la curve,clar el e fraierul aici.

-Hai sa mergem acasa,arati ca un caine ud si ciufulit,chicoti el prinzandu-ma de nas.

-Iar tu arati ca Justin Bieber in varianta "In the rain".

-Hei nu e adevarat,eu nu seman cu Justin Bieber,spune el ca un copil rasfatat batand din picior fix intr-o balta.Oh,super,am Oceanul Pacific in pantofi.

M-a luat de mana si ne-am indreptat spre statia de autobuz,razand si facand misto de infatisarile noastre de oameni plouati si fraieri.Cum sa nu il iubesti pe omul asta?