Dark Eyes ( 1 & 2 )

Dark Eyes 2 - Mă urmărești?

Ținând cont că încă nu s-a "intrat în pâine" cu materia și cu învățatul,m-am gândit să îmi petrec un weekend în pitoreasca reședință a Jullyei.

Auzisem că toți fac mișto-uri cum că ea ar sta într-un loc uitat de lume,lângă o pădure,în condiții cum s-ar spune cam sărăcăcioase.Nu am întrebat-o niciodată pe Jullya unde locuiește,fiindcă îmi erau deajuns informațiile date de ea,adică mai exact,undeva înafara orașului.Am vrut să mă conving cu ochii mei dacă bârfele sunt adevărate,așa că mi-am făcut un "mic" bagaj și am plecat spre ea.

Mă avertizase că fac în jur de 40 de minute pe drum,dar mie mi-a luat o oră pentru a descoperi care mașină circulă în direcția potrivită.Când în sfârșit am fost lămurită de către niște doamne drăguțe,am urcat într-un fel de autobuz destul de mic și cam murdar și m-am așezat pe scaunul din spatele șoferului.Pe tot parcursul drumului acesta îmi arunca priviri ciudate,asemenea tuturor celorlalți aflați in mașină.Majoritatea arătau ca niște oameni de pe stradă și nu știu dacă se holbau la mine din pricina felului cum eram îmbrăcată sau pentru că aveam după mine o geantă de voiaj cât un congelator.

Când am ajuns la locul descris de Jullya,aceasta mă aștepta așezată pe o bancă care stătea să cadă cu ea și îmbrăcată cu un halat roz cu margarete.

-Așa primire din partea ta?De la ce spital de nebuni vii?spun eu coborând din autobuz.

-Tu ai fugit de acasă cumva?spune ea șocată,privindu-mi geamantanul.

-Ai zis că diseară mergem la distracție.Mi-am luat haine la mine să am din ce să aleg.

-Doamne ferește...auzi,mă machiezi și pe mine nu?

-Am de ales?

A dat din cap negativ și a traversat strada,intrând pe un drum lăturalnic.Am mers până la ultima casă,după care începea drumul spre pădure.

-Jullya nu ți-e frică seara pe aici?Nu sunt lupi sau ceva?o întreb eu temătoare,strângându-mi geaca de piele mai strâns pe mine și privind în jur.

-Unde te crezi,în creierii munților?Nu sunt lupi aici,e o pădure destul de mică.

Răsuflu ușurată și intru în curte pe poarta cam roasă de rugină.M-a întâmpinat o vie mare,plină de struguri,ce făcea umbră unei poteci din dale de piatră.Jullya m-a ajutat să îmi car geanta până în casă,care se afla undeva în capatul curții,ascunsă printre nenumărate tufe de trandafiri și alte flori și o livadă foarte drăguță.Cu toate că nu era luxul de pe lume,era destul de drăguț.Casa avea un singur etaj și părear destul de spațioasă.Jullya mi-a făcut semn să intru pe o mică ușă de lemn,timp în care ea a mai înaintat și s-a făcut nevăzută pe o altă ușă.Am intrat și eu și am rămas uimită.Nu era o casă sărăcăcioasă cum mă așteptam.Chiar și în interior arăta acceptabil și chiar primitor.Din capătul holului apare Jullya cu două căni de cafea.

-Poftim,spune ea înmânându-mi una.Îți garantez că fără cafea nu o să reziști acolo nici macar pana la miezul noptii.

-Zici tu?Îi răspund eu lăsându-mi geaca în cuier și sorbind din cafea.

-Nu știu de tine,dar eu o sa dansez până mă lasă picioarele,deci eu cel putin am nevoie de cafea,spune și deschide o altă ușă,făcandu-mi semn să intru.