Dark Eyes ( 1 & 2 )

32.Ma voi intoarce.

                                  Știi...cel mai nașpa sentiment e să afli că nu însemni atât de mult pentru cineva pe cât credeai că o faci, și te simți stupid pentru că păreai disperat din cauza că îți păsa prea mult.Si știi ce mai e nașpa?Ca oamenii nu sunt constienti cat de repede trece timpul și de cât de scurtă e viața,probabil am iubi mai mult și probabil nu am mai da cu piciorul la fericire atât de des.

                                  In dimineata urmatoare m-am trezit cu un mare gol in stomac si in piept.Stiam ca trebuie sa ma apuc de bagaje si ca mai aveam o gramada de lucruri de facut inainte de marea plecare.Imi verificam telefonul din doua in doua minute sa vad daca Andrew imi lasase vreun mesaj,dar nimic.Am presupus ca a fost prea ocupat cu bagajele,apoi s-a intalnit cu restul si a uitat sa se mai si uite la telefon.Asta nu e o scuza,Miriam.Mda,chiar ca nu.

                                  Dupa ce m-am mai adunat,mi-am scos trolerul pe care se asternuse praful de cand nu l-am mai folosit,si am inceput sa ma holbez in dulapul cu usile larg deschise.Am aruncat prin pat diverse tricouri si rochii,haine care s-ar potrivi cu vremea calda,cand am auzit telefonul bazaind pe undeva pe sub perna.Am plonjat in pat dupa el si am raspuns cu inima bubuind.

                                     -Alooo?

                                    -Ce faci soro,zbiera Ally in telefon,cu muzica data la maxim pe fundal si alte voci care mormaiau si care ma faceau sa nu inteleg absolut nimic din ceea de incerca prietena mea sa imi spuna.

                                   -In sfarsit s-a gandit cineva sa dea un semn de viata,spun eu si oftez,scotandu-mi costumul de baie din dulap si aruncandu-l in troler.Cum e drumul?

                                   -Plictisitor,am fost si am mancat si apoi am incercat sa dorm,dar evident ca nu se poate cu nebunii astia in autocar.

                                   -De parca nu te asteptai la asta.Andrew ce face?

                                   -E ok,sta ca mortul pe scaun cu o mana in falca si cu palaria de plaja pe juma' de cap,incearca si el sa doarma.Vrei sa ti-l dau la telefon?

                              Ally nici macar nu a mai asteptat raspunsul meu,caci dupa ce am auzit cateva vajaieli,i-a pasat telefonul lui Andrew.

                                  -Ce faci omu' plajei?il intreb eu,continuand sa imi concep bagajul,tinand telefonul intre ureche si umar in timp de impachetam o pereche de colanti.

                                 -Ce sa fac,ma plictisesc si mi-e somn,si...nu imi vine sa cred ca spun asta dar chiar mi-e dor de tine.

                                -Of,deja?Nici o zi nu a trecut.

                               -Stiu,tocmai d-aia nu imi vine sa cred ca spun asta.Abia astept sa ma intorc.

                              -Da,si eu.

                              -Hei,stiai ca dupa ce te intorci si tu urmeaza sa ne scoata Dave la bowling?

                              -Serios?Nu stiam.Suna misto,n-am mai jucat.

                              -Te invat eu,stai linistita.Iar mai apoi,o sa te bat la acest joc de o sa iti mearga fulgii. 

                             -Ramane de vazut,spun eu razand.Hai ca mai vorbim,trebuie sa imi continui bagajul plus ca nu te aud prea clar.Poate iti va mai veni si tie in minte sa imi dai mesaj.