Blue

CAPITOLUL 6

Nu lăsa bărbații să ia decizii în locul tău. Ești stăpâna vieții tale.

- din Sfaturile lui Colt Cardinham pentru Blue

*

— A venit în sfârșit și nepoata mea preferată, zise Wine Cardinham la micul dejun din dimineața aceea. Întinse mâna spre Blue și o aduse pe scaunul de lângă el din salonul pentru masa de dimineață care dădea spre o terasă la ultimul parter al locuinței lui Colt din oraș. Blue zâmbi și se așeză lângă Wine, privind peste masă la Christina care întindea dulceață pe o chiflă și la Colt care se oprise din mâncat când ea își făcuse apariția. Ai plecat devreme aseară. Ești bine?, vru să știe în continuare Wine.

Era periculos să îl minți pe Wine Cardinham, pentru că mereu se prefăcea că te credea, nu deconspira nimic, dar ulterior aflai că fusesei prins. Într-o rochie roz pal de casă, cu părul prins lejer, Blue înghiți în sec înainte să își arate zâmbetul și să recunoască faptul că era bine:

— Da. Se întinse spre farfuria pe care unul dintre lachei i-o umpluse și își concentră atenția asupra ei: Agitația mi-a provocat o stare de rău. Nimic serios, unchiule!

Se strădui să privească ochi căprui ai bărbatului și deloc privirea violetă a soției sale care se așezase lângă Christina. Lady Anne-Marie semăna prea bine cu soțul ei. Expiră, realizând că disconfortul era aproape inexistent în momentul de față. Trebuia să se concentreze pe micul dejun, apoi să cumpănească bine decizia pe care o luase de dimineață. Nu era ca și cum o alianță o lega pe viață de un bărbat chinuit de prea mulți demoni. Luă tacâmul și încpu să felieze felia de plăcintă dinaintea ei, privind gânditoare ciocolata caldă care i se servise, când realiză că scaunul dinaintea lui Colt era gol, astfel că se așteptau musafiri la acea oră. Înghiți cu dificultate și întrebă:

— Ni se mai alătură cineva?

— Chiar eu, lady Blue!, își făcu Rhys simțită prezența. Nu trebuia să privească înapoi pentru a ști sigur că era chiar el. Aproape că gemu, deși își reprimă acest sunet care ar fi putut atrage atenția, când îi simți parfumul. Își strânse degetele pe tacâmuri și își propuse să se holbeze la plăcinta ei până ce aceasta căpătă conturul feței lui Rhys, cu ochii lui păcătoși, buzele mari, părul prea blond, maxilarul pătrățos. Bosumflată, înfipse furculița în interiorul ei. Întâlni privirea lui Rhys lângă ea și roșii când acesta își ridică aproape amuzat sprâncenele.

Își lăsase mănușile la valet, astfel că acum avea o priveliște desăvârșită a degetelor lui. Pe degetul arătător purta un inel cu sigiliu și atât. Nu era nimic excesiv de împodobit la Rhys, nici măcar plăcerea de a trăi. Aceasta era aproape inexistentă.

— Lord Clare, i se adresă.

— Lady Blue. Milady, milord, îi salută ei pe cei ai mesei. Sunt încântat de invitație!

Bineînțeles că era!, își spuse Blue bosumflată în timp ce vedea tona de mâncare pe care lacheul i-o așezase în față. Poate că trebuia să îl facă subiectul unui test. Abandonă furculița și ridică felia de plăcintă cu degetele. Ignoră sucul merelor care pică pe degete și mușcă sfidătoare din felie. Rhys își înălță din nou o sprânceană în timp ce continuă să folosească tacâmurile pentru a ciopârții ouă prăjite.

— Contele mă întreba dacă îi permit să iasă cu tine prin Hyde Park azi, Blue, o informă Colt după ce urmări încruntat războiul dintre cei doi. Mi-a trimis un bilețel de dimineață. Îi permit, draga mea?