Blue

CAPITOLUL 15

Christina m-a învățat că să faci lucrurile ca ceilalți e plictisitor; fă lucrurile ca tine și nu va fi o zi în care te vei plictisi, chiar dacă acel ceva e modul în care te îmbraci, cum vorbești sau cu cine te căsătorești.

- din Sfaturile lui Colt Cardinham pentru Blue

*

Prăjituri cu cremă de brânză dulce, astea erau favoritele lui Rhys, iar în timp ce se întindea după încă una, cu halatul desfăcut și privind la posteriorul gol al lui Bethany, își dădu seama că probabil acesteau picau pe locul doi în clasamentul lucrurilor pe care le iubea. Își linse degetele, se ridică vioi și o cuprinse în brațe pe femeia al cărei trup se împlinise de când se născuseră gemenele și care nu mai era atât de ferm pe cât fusese înainte. Nu conta; Rhys o iubea oricum.

— Încotro astăzi, Bethany?, o întrebă în timp ce îi săruta ușor umărul.

De la nașterea bebelușelor ei doi nu mai fuseseră deloc intimi, iar în lunile de sarcină Rhys o păsuise de dragul stării de rău pe care femeia o invoca adesea. Totuși, contele era convins că era cazul să își reia viața sexuală alături de soția lui.

— Trebuie să vizitez niște orfelinate, îi răspunse Beth și se insinuă din brațele lui spre halatul pe care îl și trase pe ea. Nu am timp de asta, Clare, îi spuse aceasta și se așeză în fața micului birou pe care ea îl deținea, în camera lui. Ochii ei căprui se ridicară și îl priviră. Dintre ei doi ea părea mai obosită și mai plină de griji decât el care avea, de fapt, o groază de treabă parlamentară de rezolvat.

— De câteva luni nu mai ai deloc timp de asta, am dreptate?, îi aruncă încruntat. Când îl privi bosumflată, își dădu seama că fusese rău. Oftă, se apropie de ea și se lăsă în genunchi înaintea ei. Beth, am impresia că fugi de mine. Ți-e teamă de ceva, scumpo? Am auzit cum poate fi acum după ce ai născut, așa că...

— Nu, doar... sunt ocupată. Îi zâmbi și îi prinse mâna mare în mâinile ei, mai mici. Sper că înțelegi. Am nevoie de timp.

Oftând, Rhys aprobă tăcut, se ridică și o sărută pe obraz când ea își feri buzele de atingerea lui.

— Doar ai grijă prin mahalaua aceea. Ia doi lachei vânjoși cu tine.

Îi promise că o va face și reveni la treaba ei, redactarea de scrisori. Rhys, în schimb, reveni la prăjiturile lui frustrat și neînțelegând unde anume greșise în căsncia lor și de ce atingerea lui îi repugna soției sale. Fusese ceva ce făcuse? Se comportase greșit într-una dintre partidele lor? Nu își putea aminti. Rămase o clipă încercând să își dea seama dacă fusese o dată în care Beth nu avusese un orgasm, dar nu putu detecta o astfel de perioadă. În cele din urmă se întrebă dacă nu cumva iubirea ei pentru el se răcise. Înainte de a pleca însă Beth îl sărută și îi spuse că după ziua de azi aveau să fie din nou împreună, că totul avea să revină la normal. Iar el o crezu.

Dar în ziua aceea, în timp ce îi înțepenea spatele în scaunul de la birou, un polițist de stradă îi aduse vestea că Beth nu avea cum să se mai țină de cuvânt vreodată, iar asta pentru că fusese violată și ucisă în plină zi în mahalaua ei iubită. O crezuse ca un prost. Din acea zi nu trecu o clipă în care Rhys să nu se considere pe sine cel mai mare prost, pentru că promisiunea fericirii nu fusese singurul lucru ascuns de contesă. Mai fusese și faptul că destinația ei nu era orfalinatul, ci vizuina lui Bell, iar după ea nu luase nici măcar o cameristă. Dar aceste detalii le află mai târziu, în timpul desfășurării anchetei.

***

Nimeni nu se mai prinsese vreodată că Silas Davis era fratele ei, nici măcar familia Cardinham, și o singură bătaie tâmpită inițiată de un bărbat tâmpit, de Silas, îi dăduse de gol. Se întoarse spre Rhys care purta vestitele-i haine negre și care se mișca în umbre cu grația unui hoț. Dar poate că asta și era, pentru că deși o lovise Blue simțea că acest conte furase ceva de la ea, de foarte mult timp, ceva ce nu îi înapoiase până astăzi. Era posibil ca Rhys să îi fi furat inima prostuță, dar nu avea să mărturisească nimic până în clipa în care nu s-ar fi asigura că nenorocita se afla, de fapt, la locul ei și că totul era o festă.