Blue

CAPITOLUL 25

Mereu e despre iubire. Și poate și despre vin.

- din Sfaturile lui Colt Cardinham pentru Blue

*

În visul lui se făcea că Blue râdea malefic în timp ce îl lovea în mod continuu în cap cu săcuțelulei de mână care dintr-o dată fusese umplut cu bolovani. Chipul lu Blue se deformase însă îndeajuns încât să nu mai semene cu ea; ochii ei albaștri se închiseseră pe margini, așa cum arătau ochii lui Silas, pomeții ei se umflaseră considerabil, avea mâini mari și butucănoase; Blue se transformase cândva între a treia și a patra lovitură în Bell însuși, iar acum acesta îi râdea în urechi, zbiera, se distra copios.

Aproape că sări din pat când nu mai putu îndura coșmarul. Râsul era însă glasul enervant al unui cufundar, iar durerea venea de la propia lovitură din cap. Își închise rapid ochii când lumina topită a cerului pe înserate îi izbi ochii. I se făcea rău.

— Era și cazul să te trezești!, se auzi glasul lui Max Carter. Doctorul părea că își ștergea instrumentele și le așeza frumos în geanta lui neagră. A trecut o oră? Da. O oră. Vom vedea însă cât de grav e dacă se întâmplă să mori.

Rhys tresări înaintea acestei perspective, dar uită imediat de iminența propriilor răni când gândul îl duse la momentul în care ochii lui Blue se udaseră, mâna ei îl strânsese, glasul ei mințise. Îl mințise. Locul ei nu era în mahala, dar ar fi stat acolo de dragul vieții lui. La naiba!

— Blue!, strigă îngrozit și ignoră orice durere, ridicându-se pentru a-și închide cămașa.

— Cardinhamii au pornit în căutarea ei imediat ce au auzit că a dispărut. Nu e mult însă și nu cred că au găsit-o încă. Privirea obosită a lui Rowland îl fixă: Cred că ai toate șansele să o găsești tu dacă în următoare jumătate de oră nu mori de la lovitura la cap.

— Doamne ajută!, exclamă Rhys și își trase haina pe el. Mă duc după ea!

Se îndrepta spre ușă când Silas o izbi. Fața lui – de ce îi provoca asta senzația că mai văzuse fața lui undeva? – arăta cu adevărat bântuită, malefică, de parcă voia să eviscereze pe cineva.

— Blue..., începu să îi spună Rhys, dar Silas dădu afirmativ din cap. Ea... ea a plecat cu el... Am încercat să o opresc, dar am fost atacat pe la spate... Doamne, Silas, sunt atât de laș!

Silas îl privi impasibil, apoi, ignorând problemele existențiale ale lui Rhys, spuse simplu:

— Previzibil. Dacă te împotriveai te-ar fi omorât. Așa este Bell... Nu se poate abține până nu distruge viața tuturor.

— Dar de ce ar face Blue una ca asta? De ce s-ar sacrifica astfel?

— Te iubește, mototolule!, interveni Rowland. Când iubim cred că facem lucruri necugetate. Cel puțin tatăl meu obișnuiește să-mi spună cum își propusese să aibă o nouă amantă când s-a trezit, în fapt, cu o soție.

Silas se strâmbă:

— Nu voiam să știu asta.

Max ridică din umeri și își închise geanta. Rhys își trecu mâna prin păr și i se adresă direct lui Silas când acesta îl privi, în expectativă. Silas venise la el pentru că era singurul cu care împărășise locul în care era ascuns Bell și îi oferea posibilitatea să contribuie la recuperarea soției lui. Luându-și revolverul, Rhys privi fix în ochii domnului Davis când decretă: