Blue

CAPITOLUL 14

Îți reamintesc: Nu lăsa niciodată un bărbat să te rănească. Te-a lovit, pleacă! Dar nu înainte de a-l lovi la rândul tău. Sau, mai bine, lasă-mă pe mine să îl lovesc.

- din Sfaturile lui Colt Cardinham pentru Blue

*

Era norocoasă că nu o întrebase încă nimic de Albany sau Denborough, atât de norocoasă, încât nici nu îi venea să îl privească prea mult timp, pentru ca el să nu își amintească ceva, orice, și să o descoasă. Nu credea că voia să îl mintă, mai ales că organizase o escapadă în East End pentru seara aceea alături de Silas Davis care la miezul nopții avea să vină să o ia. Ziua se scursese prea liniștită pentru a-i veni să creadă că era vorba de acalmie conjugală. Ceva avea să se întâmple mai devreme sau mai târziu.

Se afla la biroul soțului ei acum, cu o ceașcă cu ceai și prăjiturele lângă ea, cu el sprijint de birou și cu lumina revăsându-se asupra-i. Rhys se plânsese mai devreme că nu putea scrie din cauză că îi fusese fracturată chiar mâna dreaptă, așa că ea se oferise să îl ajute cu corespondența. Adevăratul motiv pentru care el acceptase fusese acela că purta o rochie lila cu un decolteu generos la care se holbase pe parcursul întregii cine. Acum se holba în continuare, amintindu-i că în seara aceea avea să fie o bună parte din timp plecată, iar în cealaltă avea să se încăpățâneze și să nu îl lase să o atingă.

— Excelență, în ce privește legea... Ții pasul?, o întrebă pentru a patra oară în jumătatea de oră care se scursese. Ea aprobă și înmuie din nou penița în călimară. Legea despre care vorbeam, continuă Rhys, dar, în timp ce forma literele, Blue îl întrebă curioasă:

— Ce lege?

— Nu contează, spuse Rhys, ceea ce îi dădu de înțeles că asta conta. Se opri din scris și se sprijini de scaun, descoperindu-și mai mult decolteul:

— Te ascult, Rhys. Doar nu crezi ca un misogin sadea ce ești că am prea puțin creier pentru a înțelege ce este aceea o lege. Uiți că tata este magistrat.

— Nu-mi aminti de preamăritul magistrat Colt Cardinham, se încruntă Rhys.

— De ce eziți?, îl întrebă încruntată. Ce lege ai minte, soțule?

— E ceva legat de siguranța femeilor, o informă. Mă gândesc la cuprinsul unei astfel de legi de... ceva timp.

— Cam de când a murit Bethany, am dreptate? El tăcu, ceea ce îi confirmă bănuielile. Sună foarte bine, dat fiind că majoritatea femeilor devin mai devreme sau mai târziu victime ale abuzului. Pot ști la ce se referă această lege? Când el continuă să tacă, ea insistă: Rhys? Bărbatul continuă să tacă: Atunci refuz să mai scriu, ridică delicat din umeri, conștientă că acest salt îi putea lăsa la vedere un sfârc roz.

— Îmi pot chema oricând valetul, răspunse el la șantaj.

— Ce păcat că el nu are sâni, i-o aruncă Blue.

Rhys oftă și se apropie de geam. Înainte de Blue nu se gândise prea mult la ce aveau să creadă femeile despre asta, dar i se părea previzibil ce avea să creadă ea despre propunerea lui. Totuși, nu trebuia să uite că el era bărbatul în familie, capul familiei. El era cel care conducea. El era... Când o privi însă începu să se întrebe dacă era cu adevărat astfel, dar apoi, deranjat de neîndoială, alese să pună piciorul în prag:

— Bine, stai, femeie afurisită! Vreau să propun o lege cu privire la închiderea zonelor rău-famate pentru femei.

— Detaliază!, îi ceru încruntată.