Blue

EPILOG

Lordul C, fiul ducelui de N, fericitul tată a doi copii deja, doi băieți sănătoși din câte par a spune sursele noastre de încredere, unul născut în mod surprinzător la fix nouă luni de la căsătoria precipitată din martie 1803, iar al doilea la începutul lunii acesteia, este un individ reformat! La balul ducesei de R a venit într-un costum bleu care s-a asortat cu rochia soției acestuia. La serata dansantă a lui lady P a purtat albastru cobalt, la teatru a fost văzut cu o vestă cu insinuații de albastru celest. Tot albastru a purtat și la petrecerea marchizei de R, un albastru safir, și a încântat privirile doamnelor din James Square când a fost văzut alături de ducele de R (doctorul!) cu brocart turcoaz. Remarcăm că acum lordul C a făcut o obsesie pentru albastru (noi nu dezvăluim nimc, e doar o culoare!), în dauna monotonului negru pe care l-a tot purtat de când a devenit văduvul fiicei lordului S. Dezbatem acum dacă la botezul fiului său din august va purta albastru regal.

- dintr-o revistă mondenă, iulie, 1805

*

— Ai unu, două, trei, patru, cinci degețele! Ai o mânuță perfectă, doi ochișori superbi, un năsuc micuț și ah! Ce guriță superbă! Blue se aplecă pentru a-l săruta pe fiul ei de doar câteva săptămâni. Ești superb! Și ești al meu.

— Credeam că este al nostru, protestă soțul ei.

Ridicându-și chipul îl observă pe Rhys într-una dintre cămășile lui, fără vestă. Adevărul era că tot garderobiul său era albastru – o nuanță sau alta –, astfel încât toate ținutele negre dispăruseră. Totuși, albastrul i se potrivea. Amândurora, de fapt. Așezându-se în golul bovindoului din camerele ducesei, Rhys se aplecă și sărută capul copilului care privea obosit în jurul său.

— Da, bineînțeles, îi spuse Blue. Mi-ai oferit ceva extraordinar, Rhys. Mai întâi Titus, acum Marcus...

— Ni i-am oferit reciproc, îi spuse și de data aceasta o sărută pe ea. Îmi pare rău că am întârziat atât. Sper că Titus nu ți-a făcut probleme prea mari la somn.

Titus, fiul lui născut în decembrie 1803, prin care practic Rhys își îndeplinise și promisiunea față de ducele de Newcastle, tatăl lui, de a-i oferi un moștenitor, era extrem de atașat de Rhys, așa încât rareori lăsa pe oricine altcineva să îl culce la prânz.

— Este în regulă. Tatăl tău a compensat pentru Titus lipsa ta.

Deși Rhys îi propusese lui Blue să se mute într-o casă a lor în Londra, Blue refuzase; era obișnuită să locuiască într-o casă mare, așa încât voia să îi aibă pe duci alături de ea. Newcastle, care era extraordinar de fericit pentru satisfacția celor doi, adora asta, adora să fie bunic toată ziua pentru doi copii frumoși. Casa era oricum suficient de mare pentru amândouă cuplurile.

— În pat cu tine, contesă, îi spuse Rhys când îi citi disconfortul de pe chip în clipa în care își îndreptă spatele. Au trecut două săptămâni de când ai născut.

— Am mai auzit asta, îi zâmbi Blue. Mă simțeam destul de bine de la două ore după ce l-am scos pe micuțul ăsta din mine.

Marcus aruncă o privire dezaprobatoare spre mama lui, ca și cum i-ar fi spus că îl face de râs, iar Blue râse și se ridică alături de el. O chemă pe dădacă pentru a-l duce pe băiat la somn alături de fratele lui de un an și reveni asupra lui Rhys pe care îl sărută cu drag, odată rămași singuri.

— Eștii agitat, îi șopti când îl simți nerăspunzându-i cu entuziasm sărutului.

— Sunt. Blue... am întârziat din cauza lui Colt.

— De ce?, se încruntă Blue. Războiul dintre ginere și socru se încheiase de ceva timp; nu mai exista niciun motiv real pentru care întâlnirea cu Colt să reprezinte un disconfort.

— Paris, spuse simplu Rhys, ca și cum nu voia să ascundă asta mai mult decât era nevoie de ea.

— Ce e cu ea? Ultima dată când o văzuse pe Paris, fata era la fel ca întotdeauna: veselă, încântătoare, luminând viața tuturor. Chiar se oferise să stea cu Titus cât ea îl alăptase pe Marcus. Rhys?

Contele îi prinse mâinile și îi spuse solemn:

— A fugit. Blue simți că lumea se termină la picioarele ei, se crapă și o înghite. Nu avea niciun sens! Paris nu ar fi fugit niciodată! Paris îi adora pe Cardinhami. Se pare că trebuia să onoreze un contract cu lord Albany... un contract nupțial... și, ei bine, nu a dorit. Paris a fugit, Blue. Toată familia e devastată.

Cu atât mai mult tatăl ei, Wine Cardinham, își dădu Blue seama. Se pare că nici anul acesta Cardinhamii nu aveau să se bucure de un strop de liniște, iar asta pentru că fiecare aventură sau căsătorie se încheia pentru ei în mod neașteptat.

SFÂRȘIT