Blue

CAPITOLUL 20

Să nu leșini niciodată în fața unui bărbat! Mai bine fă-l pe el să leșine. Deși bărbații nu vor recunoeaște niciodată că au leșinat.

- din Sfaturile lui Colt Cardinham pentru Blue

*

Dimineața însorită îi dădea lui Blue impresia că totul avea să progreseze benefic în viața ei. Prin urmare, după ce primi răspunsul de la Colt cu privire la adresa pe care o ceruse, se îmbrăcase într-un roz cu tente de portocaliu, își pusese un șal în jurul umerilor și fusese mai mult decât nemulțumită să știe că nu avea să ajungă la detectivul particular pe care îl angajase cândva Rhys singură, asta pentru că lord Cardinham, curios și băgăcios din fire, își propusese să își însoțească fiica. Se feri de un vânzător de pește și bătu încrezătoare la ușa domnului Hallow dintr-un cartier decent.

— Aș vrea să știu de ce detectivul Hallow?, întrebă pentru a o suta oară Colt Cardinham, strâgându-și mai bine pe trup jacheta întunecată și scoțându-și pălăria pentru a o saluta pe chelăreasa care le deschisese.

— E pentru o chestiune personală, tati, oftă Christina. Bună ziua!, se adresă menajerei care îi privea suspicioasă. Sunt lady Blue, acesta este tatăl meu, Colt și mama. Femeia nu păru deloc impresionată de trios, așa că Blue decise să o spună direct: Domnul Hallow ne așteaptă. Lord Cardinham a aranjat o întâlnire pentru noi.

— Sigur, zise femeia și îi invită în vestibul. Așteptați o clipă să îl găsesc pe domnul Hallow.

Blue o urmări pe femeie îndreptându-se glonț spre ceea ce trebuia să fie biroul domnului Hallow. Casa era modestă, probabil închiriată, dar era curată și mirosea la fel de bine. Măcar atât. Simțind privirea arzătoare a lui Colt, se întoarse spre acesta și îl întrebă:

— Ce mai este acum?

— Prea personală ca să vorbești despre ea cu mine?, o întrebă îmbufnat Colt Cardinham, iar cu lavaliera înnodată perfect la gât și restul hainelor crem pe el părea de-a dreptul un copil mare, un țânc răsfățat căruia i se refuza înghețata.

— Nu face parte din intimitatea mea, îl lămuri ea.

— Oh, deci e despre Rhys!, exclamă Christina care se afla la brațul acestuia, într-o plăcută rochie lila cu volane.

Sclipirea din ochii amândurora o făcu pe Blue să ofteze.

— Nu ar fi trebuit să accept să veniți cu mine.

— Nu aveai de ales!, pufni Colt. Nu te lăsam să vii singură aici. Unde e soțul tău, apropo? S-a plictisit deja de monotonia conjugală?

— Când poate fi o căsnicie monotonă?, râse Christina. Dacă nu țipăm unul la celălalt o dată pe zi sigur ceva nu e bine!

Colt zâmbi complice, iar Blue își îndreptă privirea. Aveau să se sărute acum mai mult ca sigur. Da, nici ei nu i se părea monotonă o căsnicie. Între Othello și Desdemona, hoți amatori, bătăi în stradă, un frate înjunghiat și pierderea virginității pe o stradă lăturalnică Blue nu avusese niciun moment să respire. Și erau atât de multe lucruri neașezate între ei, inclusiv situația lui Bethany despre care Blue intenționa să afle mai multe chiar acum. Nu mai suporta ca moartea ei să atârne de un fir de incertitudine. Avea să facă tot ce era posibil pentru a descoperi motivele acesteia și scopul uciderii sale. Avea să îi redea pacea unui bărbat bântuit de vină, vina de a fi avut încredere oarbă în fata cu care se însurase. Liniștea lui era liniște ei.