Blue

CAPITOLUL 13

Pentru un bărbat femeia tinde să aibă numai picioare.

- din Sfaturile lui Colt Cardinham pentru Blue

*

A doua zi a căsniciei lui era teribil de însorită. Cântecul enervant al unui cocoșar se auzea pe creanga copacului din fața dormitorului lui Rhys, contele de Clare. Auzea glasuri vesele, de femei care râdeau, de copii care cântau, de bărbații care mustăceau. Aerul ușor rece se strecura pe același geam care era deschis, iar el își deschise ochii și rămase cu fața spre tavanul alb, amintindu-și câte se putuseră întâmpla în douăzeci și patru de ore. Era însurat, contesa lui era încă virgină, socrul lui aproape că îl omorâse din bătaie, discutase despre fosta contesă în noaptea nunții sale și simțea miros de flori în patul în care nu mai adusese pe nimeni niciodată. Cu Bethany locuise într-o casă închiriată, în intimitate, deși contele de Clare avea proprietățile sale. Se ridică în șezut și își privi mâna. Avea să își revină în șase sau zece săptămâni. Își mișcă piciorul și realiză că era mult mai bine. Capul îl durea încă, dar nu atât de tare ca aseară. Avea nevoie de o baie, avea nevoie să mănânce și avea nevoie să o vadă pe Blue. Gândul îl lovi direct în vintre. Aseară avusese, în ciuda circumstanțelor, un somn dulce, cu un trup moale, cald, dornic lângă el, un trup cu care nu se culcase. Fusese o intimitate pe care nu o mai cunoscuse în trecut.

Ușa se deschise, iar valetul lui intră. Se închină și făcu semn servitoarelor pentru a intra cu gălețile cu apă. Măcar avea un personal care îl asculta.

Vârât în cadă, cu valetul care se învârtea în jurul atelei sale, întrebă:

— Unde e contesa?

Chipul brusc palid al bărbatului îl făcu să își dea seama că atât durase fericirea conjugală.

— Milady a ieșit, zise într-un târziu individul.

Rhys se ridică numaidecât, împrăștiind apa pe podea, smulse prosopul din mâna valetului și începu să se șteargă rapid, cât putea cu o singură mână care mai era și stânga. Ah, nenorociții de Cardinhami!

— Unde?

Valetul începu să îi tragă hainele negre pe el în timp ce vorbea:

— A menționat că se duce în Piața Haymarket alături de verișoara Domniei Sale, lady Paris Thorne.

— La naiba!, înjură contele. Contesa lui nu avea ce căuta în Haymarket pe lângă acei comercianți. O zi se scursese din momentul în care devenise măcar în acte a lui și ea avea un comportament care trezea în sine cele mai mari temeri. Înșeuează-mi calul!

— Dar milord..., protestă valetul, indicând vizibil faptul că fața lui nu arăta nemaipomenit.

— Și adu-mi naiba un băț de sprijin!, îl ignoră, asta pentru că îl dureau toate oasele.

***

În Haymarket era mereu aglomerație. Căruțele, trăsurile și persoanele treceau în diverse direcții, tarabele deschise invitau comercianții și îmbiau clienții. Era plin de servitor, dar și de aristocrați care își urmau plimbarea de dimineață spre Hyde Park. Blue și Paris nu erau printre aceia care își petreceau dimineața în parc. Cu doi ani mai mică decât ea, Paris Thorne, fiica vicontelui de Cyn, nepoata actualului viconte și pupila unchiului Wine, adora să își petreacă timpul în zone promiscue ale orașului, inclusiv în piețe, târguri și zone ale circului. Aici se putea spune că era prezentă influența lui Wine care o luase cu sine peste tot, pe ea, pe Zy și, în curând, și pe băieți.