+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

18.Cătușele Destinului

Acum mulți ani în urmă
Începuturile lui Ramon ca infractor

Ramon, 17 ani

Ajunsesem să stau o noapte după gratii din cauza unui idiot de la școală. Mă enervase până la capăt, iar natura mea vulcanică nu m-a ajutat deloc în acea situație. Omul ăla ajunsese la spital, în comă, și nimeni nu știa dacă o să se mai trezească.

Stăteam pe podeaua murdară a celulei, cu palmele sprijinite sub cap și priveam tavanul plin de mucegai al secției locale. Nu mă simțeam în siguranță, dar nici nu-mi păsa prea mult. Închisoarea nu era un loc necunoscut pentru mine.
• Ce ai făcut, băiete, de ai ajuns aici?

Tipul din celulă, deja așezat pe salteaua rece, mă analiza cu privirea unui vultur. Nici măcar nu își lua ochii de pe mine, din momentul în care am pătruns în celulă.
• De ce dracu' crezi că e treaba ta?

El ridică o sprânceană, curiozitatea sau intrigile citindu-se pe fața lui. A închis ochii pentru o clipă și a dat din cap ca și cum nu m-ar fi auzit.
• Nu e nimeni care să vină după tine?

Continuă, ca și cum n-aș fi răspuns, iar eu oftam și băteam cu piciorul, enervat. Îmi ridic privirea, simțind acum mai multă atenție din partea lui. Tipul părea să fi trăit mai mult decât mine, deși nu era neapărat bătrân.
• Ba da, mama, dar nu cred că va mai veni de data asta.
• De data asta? Ce vrei să spui? Nu e prima oară când stai în arest?
• Nu, nu e prima oară. De data asta l-am bătut pe un coleg de la școală, e în comă și nimeni nu știe dacă o să se mai trezească. Așa că dacă moare, voi fi acuzat de omor, iar mama cred că s-a săturat de toate prostiile mele. De aceea nu cred că va mai veni să mă scoată.
• De ce l-ai bătut?

Întrebarea lui venea ca o palmă, iar el își scărpina bărbia cu o mână bătătorită de timp.
• A comentat aiurea, ne certam în fiecare zi, dar azi a depășit limita. A înjurat-o pe mama și a făcut tot felul de glume de prost gust. Nu m-am mai putut controla și nu m-am oprit până nu a căzut inert.
• Hmmm, murmură el. L-ai... desfigurat?

Mă opresc și mă gândesc. În valul de furie nu mai știam exact ce făcusem.
• Probabil. Are nasul rupt, ăsta știu, și arcada spartă. S-ar putea să aibă și niște oase fisurate, poate și un picior rupt.

Tipul se ridică ușor și își ajustează poziția, devenind mult mai impunător.
• Ia zi, ce părere ai de femei?
• Femei? întreb eu, contrariat. N-am văzut legătura între întrebare și ce discutam până atunci.
• Da, femei. Măcar ai fi reacționat la fel dacă vorbea despre o profesoară sau o elevă din clasă?

Răspund rapid, fără să mă gândesc prea mult.
• Probabil că nu. De ce mi-ar păsa de ele?
• Poate pentru că le vezi zilnic, sunt colege sau cadre didactice.

Ridic din umeri, fără prea multe de spus.
• Nu, nu aș fi reacționat la fel. Celelalte nu reprezintă nimic pentru mine.

În celulă se face liniște, de parcă întreaga atmosferă s-a schimbat. Timpul pare că stă pe loc.
• La școală te descurci? Vrei să o termini?
• Mă duc la școală, obligat de mama.

El dă din cap aprobator, ca și cum ar fi auzit tot ce trebuia să știe.
• Ia zi, tinere, ai fi în stare să te antrenezi? Ceva box, MMA, sau... lupte de stradă?

Îl privesc intrigat, nu înțeleg unde vrea să ajungă.
• Cred că da. De ce?

Mason mă analizează din cap până în picioare, ca și cum ar studia fiecare mușchi din corpul meu.
• Înainte să-ți răspund, lasă-mă să-ți pun o întrebare. Dacă băiatul ăla moare, o să-ți pară rău?
• Nu, răspund imediat, fără ezitare. Nu o să-mi pară rău, și-a meritat-o.