Perspectiva Adelei
Simtiri,trairi,lacrimi,sentimente....mai conteaza ceva acum?Cand mai am un pic si cad in propria groapa si ma afund incat nu mai pot sa ies,nu mai pot sa respir si strig un singur nume ca sa ma salveze-MAX-,dar el nu e si sunt constienta de asta.Corpul meu parca zboara ca dupa o doza mare de droguri,simt ca totul
s-a sfarsit si dintr-o data ma trezesc in patul din camera mea,uda de transpiratie,semn ca visul m-a chinuit enorm azi-noapte si inca o mai face redandu-mi imagini inspaimantatoare.
Ma indrept spre oglinda si imi privesc atenta orice coltisor al corpului,nu ma mai recunosc. Cine sunt acum?Cine e fata din oglinda si de ce sufera atat?
Si toate amintirile imi navalesc in minte si ura profunda imi inunda corpul si strang din pumni vrand sa lovesc ceva,dar sunt intrerupta de Irina care da buzna in camera mea.
-Ce face viitoarea tanara care se va casatori?ma intreaba ea.
-Din ce in ce mai bine!spun eu ironic.
-Ah,Adela,stiu ca nu esti fericita,dar gandeste-te bine pentru ca e un pas foarte important in viata ta!Te las putin sa te linistesti si ma chemi dupa ce te gandesti bine ce faci!blondina se indreapta spre usa,dar o opresc si imi inghit lacrimile.
-Stai!Hai sa o facem si pe asta,adu trusele de machiaj,avem o nunta azi!spun eu cu un zambet fals pe fata.
-Bine,fie cum zici tu,dar niciodata nu e prea tarziu!imi spune Irina parca vrand sa ma faca sa renunt.
...
Un ruj rosu ca sangele imi acoperea buzele.Iubeam culoarea asta pe buze si un machiaj foarte bine facut de Irina,care se pricepea de minune la asta. Pentru coafura am chemat o stylista si mi-a facut un coc destul de complicat,dar extrem de frumos.
-Arati minunat,ca o regina!imi spune blondina dupa ce sunt gata si imbracata in rochia de mireasa.
Daca eram in alte circumstante probabil zambeam,dar situatia in care ma aflam nu ma lasa de loc sa o fac oricat ma straduiam.
-Si Max?intrebarea asta nu-mi dadea pace si trebuia sa aflu ceva de el.
-Am vorbit cu Alex sa aiba grija si sa nu se apropie de tine!
-Cred ca nu-l cunosti pe Max.
-Daca va aparea la nunta ma va cunoaste el pe mine!spune Irina pe un ton oarecum malefic.Bine,acum hai sa mergem.
Nu era deloc bine,dar trebuia sa o fac,pana la urma Mauricio e un barbat minunatat si intotdeauna s-a purtat foarte frumos cu mine chiar daca nu ii impartaseam sentimentele.
-A sosit limuzina care te va duce la biserica unde Mauricio te va astepta. Eu vin cu cealalta!imi spune Irina.
Am intrat in masina si priveam soferul care avea niste maini musculoase.
-Putem sa plecam acum!
-Si unde mergem?
-Cum unde?La nunta mea cu Mauricio.
-Imi pare rau,dar singura nunta din viata dumneavoastra va fi doar cu mine.
-Max?Ce naiba cauti aici?mda ..si acum imi aduc aminte de spusele Irinei...e de foarte mare ajutor Alex in aceste cazuri.
Cand incerc sa cobor din masina,Max blocheaza usile.
-Deschide chiar acum!
-Ti-am zis ca nu o sa stau departe de tine!si calca acceleratia incat am crezut ca o sa ne luam zborul cu masina.
-Daca m-ai luat cu gandul sa ma omori sa stii ca nu o sa-ti iasa pentru ca eu nu am de gand sa mor!
-Atata timp cat eu traiesc,tie nu ti se va intampla nimic!
-Nimic bun!Max,opreste masina,nu-mi face asta!
-Chiar aveai de gand sa te casatoresti cu pinguinul ala?
-Si inca am de gand!Te rog,lasa-ma sa plec!
In momentul de fata ma simteam cel mai mare monstru.L-am parasit pe Mauricio la altar si stiu exact cum se simte atunci cand cineva te abandoneaza.Acum simt ca sunt ca Erik,un ticalos fara sentimente.Iarta-ma Mauricio.
-Stai linstita,nu o sa se supere pe tine,stie ca nu-l iubesti!imi spune Max parca citindu-mi gandurile.
-Ce stii tu despre iubire?Ce stii tu despre ce simt eu?
-Tot,te cunosc ca pe palma mainii mele si te iubesc!
Si eu te iubesc,idiotule!imi spun eu in gand.
-Unde ai de gand sa ma duci?Ma lasi pe o insula pustie?
-Poate,dar nu singura ci cu mine.Acum culca-te pentru ca avem mult de mers!
-Nu o sa-ti mearga,Max.De ce te incapatanezi sa-mi faci rau?
-Faptul ca te-am scapat de o casnicie in care urma sa fii nefericita nu inseamna ca ti-am facut un rau ci un bine.
-Te gandesti numai la tine pentru ca nu voiai sa ma vezi casatorita,dar la mine?Poate eu chiar voiam sa ma casatoresc cu Mauricio.Acum trebuie sa fie foarte suparat si nervos.
Cand ma gandesc la cat am suferit eu cand mi s-a intamplat asta...simteam ca viata mea s-a sfarsit atunci si apoi cu greu am inceput sa mai zambesc.
Atatea amintiri care dadeau roata mintii mele m-au facut intr-un final sa adorm si nici visele de azi-noapte nu m-au ajutat prea mult ca sa pot sa nu fiu asa obosita.
-Iubito,trezeste-te!masina se oprise,iar Max ma mangaia pe obraz ca sa ma trezesc.
-Unde suntem?intreb eu si cobor rapid din masina.Eram intr-un loc al naibii de pustiu langa o plaja cam ascunsa,iar acolo un om ne astepta intr-o barca.
Max m-a luat de mana si ma indrepta spre barca semn sa intru.
-Nu,Max!Eu nu ma urc in asa ceva,nu merg cu tine.
-Nu ma face sa te leg de mana mea cu catusele!
-Nu ai indrazni sa faci asta!
Si dintr-o data iluzia mea dispare cand scoate din buzunar o pereche de catuse.
-Stai de parte de mine cu chestiile alea!
-Atunci urca in barca!
Ih,nu aveam de ales si fara sa-l privesc ma indrept nervoasa si ma asez pe un loc din barca.Tot drumul pe mare am fost tacuta si il priveam din cand in cand,Max,aruncandu-i niste sageti ucigatoare,dar zambea.Stia ca tot ce imi doresc mai mult e sa stau cu el si chiar asa era.Fir-ar sa fie,cat de sexy arata in acea camasa alba de vara care ii punea muschii si abdomenul in evidenta.
-Cred ca esti multumit pentru ce imi faci!ii spun eu cand barca se apropie de un alt mal.
-Foarte multumim si sunt sigur ca in inima ta,te bucuri si tu.
