Sebastian

Capitolul 3

LILITH

Tocmai ce ajunsesem la facultate după treisprezece ore de mers cu avionul. Eram frântă, epuizată de zbor și de așteptările ce mi le făcusem. Dar când am pășit în curtea facultății, totul a meritat. Clădirea principală avea turnuri ce se pierdeau printre nori, cu ziduri impunătoare, de piatră cenușie, iar aleile de piatră se strecurau printre peluzele verzi, atent întreținute. Totul părea desprins dintr-un vis gotic — frumos, misterios și puțin înfricoșător.

Am intrat în holul principal și m-am îndreptat spre secretariat, trăgând după mine geamantanul obosit. I-am trimis un mesaj lui James, prietenul cel mai bun al lui Ryan, ca să aflu și unde stă el. Aveam în gând să-i fac o surpriză după ce despachetez. În timp ce scriam mesajul, doamna de la ghișeu mi-a spus politicos numărul camerei mele: etajul doi, camera 19.

Am urcat scările, trăgând de valiză, bombănind printre dinți. La ce îmi trebuia mie facultate? Nu puteam să mă fac ciobană și să trăiesc liniștită cu oile mele pe un vârf de munte? Am oftat zgomotos când am intrat în cameră. Partea dreaptă era deja decorată, semn că colega mea ajunsese deja. Am început să despachetez. A durat mult mai mult decât anticipasem.

După patru ore de muncă, ceasul arăta opt seara. Mi-am pus un hanorac peste tricou și m-am îndreptat spre căminul băieților. Voiam să-i fac surpriza promisă lui Ryan. Am urcat la etajul întâi și m-am dus direct spre camera 9. Dar, în loc de liniște, am fost întâmpinată de gemete clare, stridente. M-am înfiorat.

Lilith: James, ești la cămin?

James: Nup, sunt în oraș. Ai nevoie de ceva?

Lilith: Nu, mersi.

Simțeam cum stomacul mi se strânge. Poate sunt doar niște prieteni, îmi spuneam. Am atins ușa și am împins-o ușor, strecurându-mi capul. Haos. Haine aruncate peste tot. Ryan. Pe o blondă. Se mișca deasupra ei cu o poftă animalică. Sunetele, imaginea, trădarea. Toate m-au lovit deodată.

Am închis încet ușa și lacrimile mi-au început să curgă tăcute. Nu era vorba doar despre sex. Era despre trădare. Despre lipsa de respect. Despre faptul că, în timp ce eu visam la revederea noastră, el o făcea cu altcineva ca și cum aș fi fost un capitol uitat.

Am fugit în cameră și m-am aruncat pe pat. Mă durea. Nu pentru că îl iubeam nebunește, dar pentru că trădarea doare întotdeauna. Pentru că mă făcuse să mă simt mică. Nevăzută.

— Heiiiii!! – o voce veselă mi-a întrerupt plânsul. O tipă blondă, cu un zâmbet larg, a intrat în cameră.

— Hei... – am zis răgușit, încercând să-mi ascund fața umflată de plâns.

— Ai pățit ceva? – a întrebat, serioasă, de parcă trecuse instant de la glumă la empatie sinceră.

— Tocmai am aflat că iubitul meu mă înșală. Nu e tocmai cea mai bună veste.

— L-ai prins... chiar în timp ce...?

— Da.

— Atunci... hai să ne răzbunăm.

— Cum? Ce pot face?

— Îmbracă-te! Mergem la o petrecere a Păcătoșilor.

— A cui?

— Grupul ăla de băieți arătoși, gen „bad boys" ai campusului. Sunt mai mulți decât poți număra. Și da, sunt faimoși pentru scandaluri, combinații și... tentații.

— Tu vorbești serios?

— Moarte de serioasă. Acum hai, îmbracă-te!

Am scotocit printre haine și am ales o rochie mini argintie care strălucea în lumina difuză, și un top negru mulat. Mi-am lăsat părul roșu să-mi cadă liber și am optat pentru un machiaj smokey eye intens, dramatic. Cu puțin corector, speram că nu se vedea că plânsesem. Am încălțat botinele cu toc și am pornit.

Petrecerea avea loc într-o vilă cu trei etaje, plină de lumini, muzică și haos organizat. Afară, mașini scumpe străluceau în lumina becurilor colorate. Înăuntru, mirosul de marijuana și alcool mă izbi din plin. Adolescenți dansau, se sărutau, râdeau, se consumau unii pe alții ca niște flăcări.

L-am zărit imediat pe Ryan. Dansa lasciv cu acea blondă, trupurile lor contopindu-se pe ritmul muzicii. Inima mi s-a strâns ca o menghină.

— Haide! – Melisa m-a tras pe ringul de dans.

M-am lăsat dusă de ritm, pierzându-mă pentru o clipă în muzică. O mână tatuată m-a prins brusc de talie, iar o voce joasă, mătăsoasă și amenințător de senzuală mi-a șoptit la ureche:

— Bună, roșcat-o.

— Bună... – am răspuns slab, tremurând.

Simțeam privirea lui Ryan asupra mea, iar satisfacția era dulce. Străinul m-a tras mai aproape. Mâinile lui ferme mi-au cuprins mijlocul, mișcându-mă în sincron cu el. Sărutările lui au început de la ceafă, urcând încet spre linia maxilarului, până la buze.

Mă săruta ca un bărbat însetat, ca și cum buzele mele erau singura sursă de apă într-un deșert. M-a mușcat ușor, apoi mai insistent, cerând mai mult. Când m-am tras ușor, refuzând să continui, a mârâit nemulțumit și s-a întors la gâtul meu, marcându-mă cu mușcături care ardeau.

Din colțul ochiului, l-am zărit pe Ryan. Era roșu de furie. Un zâmbet mi-a înflorit pe buze. Victorie dulce și amară.

Dar străinul mi-a blocat vederea cu o mână mare și fermă.

— Privirea pe mine, roșcat-o. – vocea lui a fost posesivă, gravă. Și cumva... atât de periculoasă încât m-a cutremurat din cap până-n picioare.

Eram prinsă între trecut și prezent, între trădare și tentație. Dar știam un lucru clar:

Noaptea abia începuse.