Sebastian

Capitolul 23

SEBASTIAN

Merg pe coridor spre salonul 19. Cât de grav sa fi fost rănită încât sa fie internata?

Deschis usa și văd o Lilith confuza care se uita pe pereți. Nu mi-a observat prezenta încă. Avea încheieturile înfășurată și mici tăieturi pe corp care se cicatrizau.

Într-un final îmi observa prezenta si o vad cum se chinuie sa ma privească. Prima mea presupunere este ca a fost sedata si de aceea ii ia mai mult sa conștientizeze ca sunt aici.

Parul ei lung prin care încă nu am avut ocazia sa îmi plimb mâinile, a fost tăiat la jumătatea lungimi de odinioară . Simt ca și cum as fi trădat-o. Am vrut sa ii ofer spațiu după ce i-am spart camera de cămin însă se pare ca locul unde este cel mai in siguranța e alături de mine.

Nu îmi place când alți ating ce îmi aparține.

Pielea ei care era fina odata e acum plină de tăieturi.

-Sebastian?

Niciodată nu mi-a scurtat numele. Cloud îmi zice Seb', mama îmi mai zicea Sebi. Insa ea mi-a spus mereu Sebastian.

-Sunt aici roșcat-o. Merg lângă patul ei și ii prind mâna dreapta in a mea.

-Ce fac la spital?

-Asta as vrea sa te întreb și eu.

-Lasă nu ma mai întreba.Când pot fi externată?

-Când am venit la tine mam întâlnit cu doctorul și mi-a zis ca ai fost in coma 2 ore. După 3-4 zile poți fi eliberată.

-Prea mult. Aștept maxim 2 zile.

-Doctorul a zis-

-Nu ma intreseaza ce a zis!Vreau doar sa merg acasă,te rog, lasă-mă sa merg acasă.

Lilith a început sa plângă și știam ca cel care ia făcut asta nu o sa scape nepedepsit. Încerc sa o iau in brațe fără sa ma ating de bandaje. Ii mângâi parul și o sărut pe frunte, lăsând-o sa se descarce.

**

Venise ziua in care Lilith putea părăsi spitalul. Roșcata asta ma folosit in ultimul hal. Când a auzit ca știu rusa , i sa luminat toată fata. Ma trimis sa ii cumpăr cafea, și sa ii cumpăr haine noi.

Nu prea ma deranjant pentru ca reușeam sa ii aduc un zâmbet pe buze și am reușit sa o cunosc mai mult. Banii am destui.

-Mi-ai cumpărat  un trening?

- Ne-am luat un trening.

-Adică?

Nu ii răspund și aștept sa realizez singura. Se mai uita odată la trening, odată la mine. Și văd cum ii sclipesc ochii și se aprinde beculetul.

- L-ai luat sa ne asortam...

Aleg sa nu ii răspund însă sa o sărut pe frunte. Ridic plasa pe care o aveam lângă scaun si i-o întind.

- Air force?

- Sa ne asortam pana la capăt.

-Nu pot accepta. Treningul il iau pentru ca nu e de firma însă nu pot.

- Ori te îmbraci cu ce ți-am cumpărat ori stam aici in spital pana o accepți ca nu ai de ales.

Săracă nu știe ca și treningul e tot de firma.

-Bine.Pana la urma sunt gratis.

-Așa te vreau.

Da sa ma întorc sa se poată schimba, când o aud.

-Sebastian?De ce mai ales pe mine?

-Sa spunem ca ne-am cunoscut într-un mod autentic.

Sunt tot cu spatele la ea.

-Faptul ca am dat cu mașina peste tine nu cred ca tea făcut sa ma placi.

-Nu multe persoane mi-au zis Stewie.

O văd cum sa oprește din ce face in reflecția geamului.

- Mai auzit tot timpul,nu?

-M-ai făcut sa nu mai fiu plictisit. Deși eram inconștient,auzeam ce îmi spuneau cei din jur. Am mai fost vizitați de persoane însă toți îmi spuneau același lucru . Faptul ca tu îmi povesteai ce făceai îmi ținea de urat in plictiseala aia infernala. Deși nu te văzusem niciodată erai singura care ma vizita de fiecare data când putea.

-Adică tu ai auzit toată prostiile pe care ți le-am zis? Vai de capul meu.

O văd in geam cum își duce mâna la frunte și sa înroșește  in obraji.

-Faptul ca ai zis ca am un abdomen superb nu e o prostie, roșcat-o.

-Taci.Doar taci.

-Și ce par mătăsos am,și ce mâini frumoase am, ce înalt sunt, ce buze care merita sărutate.

-Taci.Vai de capul meu.

Încep sa ras la timiditatea brusca de care da dovada. Când a fost răpită mai ca mi-a ordonat sa vin după ea însă acum se rușinează pentru lucrurile pe care mi le-a spus cu luni in urma.

-Numai rade! Eu chiar credeam ca nu ma auzeai.

Rad și mai tare pentru ca sunt o grămada de lucruri pe care mi le-a spus despre ea. Deși acum dacă ar face același lucru cu o alta persoana as critica-o spunându-i ca astfel de lucruri nu se spun unor persoane pe care nu le cunoaște.

-Are parul roșu dar culoarea ei preferata e mov. Nu ii plac murăturile de niciun fel. Nu mănâncă pâine și mănâncă numai carne de pui.

-Te rog numai zi nimic!Taci odată.

Însă nu ma opresc.

-Dormi cu 6 perne. Cine doarme cu 6 perne?

-Eu.Eu dorm.

Rad și mai tare de ea . Însă nu pot trece cu vederea cum treningul ei este la fel ca al meu. Cum arătam ca un cuplu.

-Sper ca mi-ai făcut la ceva coafor ca eu nu ma întorc cu parul așa in Vegas. Vegas, Vegas dar totuși.

-Da,da. E la zece minute de mers de spital.

-Bun.

Părăsim spital și ne îndreptam spre spital.Lilith stătea prea departe de mine pentru preferința mea. Prea distanta. Ma duc și îi prind mama dreapta in a mea,trăgând-o mai aproape.

Drumul este scurt.Amândoi fiind destul de înalți. Lilith se așează pe scaun și imi spune mie cum vrea ca parul ei sa fie făcut.

Ii transmit Instrucțiunile doamnei ca sa se poată apuca de treaba.Îmi scot telefonul din buzunar si ma asigur ca Cloud a reușit sa rezolve cu avionul. Deși am stat o zii in plus ca sa primesc actele lui Lilith,avem avion in doua ore.

Așa ca as vrea sa ii arat Rusia dintr-o alta lumina. Pana la urma o sa vizitam din nou cu copii noștri.