Capitolul 14

1.8K 124 19
                                    

LILITH

Ne uitam îngrozite una la alta. Mii de scenarii îmi trecuse prin cap in momentul acela. Ma uit atent la usa ținându-mi respirația . Usa se deschide încet și când ma aștept sa dau cu ochii de o persoana văd un labrador negru care se uita la noi. Câinele începuse sa latre și eu mi-am întors privirea către Maria.

-Și acum ce facem zic!

-Ușor băiete! Sunt eu,Maria. Ma mai ții minte. Zice și se aproprie ușor de el.

-Mărie ești cu capul, stai potol.

-Taci ca ma cunoaște. Și se uita la mine iritată.

Ușor câinele o recunoaște și putem doar sa ne rugam ca nimeni nu la auzit lătrând. Ma întorc la căutat cu speranța sa facem rost de bilet odată și sa plecam.  Ma uit in șifonier ,in noptiere, in birou. Ma ceva sa renunț și sa ii dau biletul meu .

-Le-am găsit,Le-am găsit! Tipa fericit.

Nu durează mult fericirea ei pentru ca ii dau palma peste cap și  ma uit la enervată.

-Tipa m-ai tare sa ne găsească și pe noi deștept-o.

Se uita la mine cu o privirea trista și își cere scuze . Ne grăbim sa ieșim cât mai repede făcând același traseu. Sărim gardul in același mod și ma uit la ea.

-Câte bilete ai luat?  Zic fără răsuflarea.

-Pai..... Spune încet și scoate o cutie de la spate.

-Ai luat toată cutia?Zic și încep sa rad.

-Nu numai cutia.Zice si scoate o sticla de parfum.

Ma uit la ea ca la stele verzi . Maria doar rânjește si ma îndeamnă sa ne îndepărtăm de casa.

**
Ma îndrept spre cămin si aleg sa o iau tot printre blocuri.

Merg liniștita,adrenalina fiind încă prezenta.Nu pot sa cred ca am intrat in casa primarului când acum o luna nu ma atingeam de țigări sau băutura.
Nu pot sa cred cum mi sa schimbat viața in doar câteva luni.

Deschid usa de la camera și intru.Era 02:15 când am ajuns in camera. Desigur ca colega mea nu era,patul ei fiind primul pe care îl vad.Însă vad pe altcineva pe patul meu.
Era Sebastian care se uita la fix la mine .Este îmbrăcat tot in negru.Și dacă nu ma uitam atenta puteai sa juri ca nu e nimeni acolo . Faptul ca are și parul și ochii negrii îl ajuta sa se fie una cu întunericul.

-Ai ajuns cam târziu acasă roșcat-o.Unde ai fost? Zice amenințător.

-Mam plimbat cu Maria,nu ca ar fi treaba ta.Ce cauți in camera mea și cum ai intrat aici?

-Am vrut sa ma asigur ca mai ai biletul de la mine. Zice și îl ridica între doua degete pentru a mi-l arată. Ar trebui sa ai mai mare grija de el.

-De ce? E doar in bilet la o petrecere ce mare scofala?

-Nu e orice bilet!Nu e orice petrecere. Se apropie de mine și își trecere mâinile prin parul meu.

-E biletul meu.E petrecerea mea.Așa ca da.E o mare scofala.

-Ba nu...Zic dar ma întrerupe.

-De ce nu vii la jocurile mele de baschet? Mâinile lui fiind tot in parul meu.

-De ce as veni la jocurile tale de baschet? Mâinile lui cobora pe gâtul meu.

-Pentru ca eu vin la jocurile tale de volei.

-Nu ți-am cerut sa vii la jocurile mele.Mâinile lui îmi coboară pe talie. Deja simțeam cum ma înroșesc.

-Eu îți cer sa vii la jocurile mele. Se apropie se mai mult de mine,șoptindu-mi in ureche.

Ii simt respirația pe gât si parca totul se oprește. Mâinile lui cobor lent pe fundul meu strângând ușor.Mâna lui dreapta îmi cuprinde capul obligându-mi privirea sa de uite la el.

Mirosea divin.Parfumul bărbătesc alături de tutun,un miros care mi-a plăcut mereu.

Fac câțiva pași înapoi pana ajung lipita de perete. Mâna lui dreapta stand acum rezemata de perete, ma privea in ochii intens . Caută o aprobare,iar eu am decis sa i-o dau.

Când a văzut aprobarea și-a lipit buzele de ale mele. Mâinile mele se plimbau prin parului lui. Îmi musca buza de jos,din nou. Însă asta nu nea oprit. Ma ridicat ușor încât genunchi mei sa ii înconjoare talia.

Rupe sărutul,si ii acorda mai multa atenție gâtului meu.Mâinile sale de strecurata sub bluza mea urcând tot mai sus . Ajunge la închizatoarea sutienului si o deschide. Se oprește din săruturi si îmi șoptește

-Nu uita,Lilith!Doar eu te pot atinge,dacă vreun bărbat din facultatea asta te va atinge,va sfârși la urgente iar tu vei fi pedepsita pentru ca i-ai permis sa atingă ce este al meu.

Era prima ora când mi-a spus pe nume.

&&&
Încerc sa postez cât mai des.Capitolul 15 mâine sau poimâine❤️

SebastianUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum