Sebastian

Capitolul 13

LILITH

-O sa spargem casa primarului! Îmi șoptește ea.

-Ce facem? Tip și masa noastră atrage atenția
cantinei din nou .

-Deci!Doc.Zice si îmi arată un tip de la masa lui Sebastian.E fiul primarului ,el se ocupa de producerea biletelor. Majoritatea care participa la Noaptea Diavolului fac rost de la el. El este cel care împarte cele mai multe bilete după urmează Cloud,Ozzy și Ace. Sebastian nu oferă nimănui bilete.Fiecare bilet are o culoare diferită fiind specifica fiecăruia.

-Culoare diferită?De ce?

-Pentru ca fiecare culoare semnifica o trăsătura de alor. Ce trăsătura nu știu,însă știu ce culoare are fiecare. Doc e roșu,Cloud e albastru,Ozzy e alb,Ace e negru,iar culoarea lui Sebastian nu o știu.

Eu o știam,Sebastian era verde.

-Și nu poți face rost de la altcineva?Trebuie sa intri in casa primarului ca oameni peșteri?

-Nu nu pot! Sunt dispusă sa oferă și 200 de dolari însă nimeni din afurisita asta de facultate nu l-ar vinde. Zice enervată.

-Pai și unde intru eu in tot planul asta? Zic curioasa.

-După cum bine știi, studiezi informatica de unde am și tras concluzia ca ai putea reuși sa oprește alarma o ora sau doua.Cât sa fac și eu rost de un bilet.Bă chiar putem scoate profit. Luam mai multe bilete și le vindem!Nu sunt singura dispusă sa plătească peste 100 de dolari pentru un bilet.

-Viața mea ,tu ești dispus sa mergi la închisoare pentru un amărât de bilet?Nu știu cum sa îți zic da mie chiar îmi place mâncarea calda și un pat pufos.

-Hai te rog,te implor,ma pun și in genunchi!Chiar am nevoie de ajutor și ești singura pe care o cunosc din departamentul de informatica. Te rog.

-Dacă ne prinde,te dau in gât. Ma jur pe trofeul meu de volei câștigat in clasa a 3 a.

-Iau eu toată vina doar ajuta-mă! Zice cu speranța in ochii.

-Te ajut. Zic mai mult resemnata.

-Mersi!Mersi!Mersi! Tipa fericita din nou si ma prinde intr-o îmbrățișare puternica.Îți trimit totul diseară!

*
27 Octombrie 2022, 20:30

Oricine puteau vedea doua fete care se plimbau când la dreapta când la stânga in fata unei porți aproape la fel de mare ca poarta de fotbal de pe teren .

La început nu ne dădea nimeni importantă. Însă minutele treceau si noi păream din ce in ce mai mult ca consumatoare de cocaină.

Draga mea prietena,mi-a trimis sms-ul cu adresa o seara înainte.Sms-ul având adresa si alte detalii pe care ea la considerat necesare. Ma scos din cămin la 18:15 ca sa vedem când pleacă primarul de la primărie.

Nu păream deloc niște ciudate care ia pus  gând rău omului. Mai ceva zici ca voiam sa ii furam mașina si nimic mai puțin. L-am urmărit pe om pana acasă iar acum stam ca proastele in fata porți lui de câteva ore bune.

Aveam laptop-ul pe picioare încercând sa trec de programele sofisticare și enervante.Mereu când reușesc sa sparg unul,altul apare ca Ghiocelul din zăpada.

Într-un final reușesc sa îl sparg însă pe măsura așteptări curajul Mariei nu mai era așa de mare. Simțind și ea ce suntem pe cale sa facem.Totuși când mi-a auzit vocea spunând un simplu "Am reușit" speranța ii revine in ochii.

Cât timp am dat ture am observat unde este securitatea mai strânsă și unde nu-i. Am ales ca ceea mai simpla soluție a noastră este sa o luam prin livada casei.

Ma văd in fata gardului înalt și sincer nu știu cum o sa reușim sa îl sărim. După multa holbate și foare putina acțiune , ne decidem ca eu sa fiu prima care îl sare ajutând-o eu după având mai multa forța in mâinii.

Maria formează cu piciorul o scărița împingându-ma destul încât sa pot pune un picior pe gard. După ce ma asigur ca am urcat, îmi întind mâini și cu toată forța mea încerc sa o ajut sa se ridic cât sa poată sa își puna unul dintre picioare.

21:30

Sunt in spatele casei,unde este piscina familiei. Ne uitam una la alt in timp ce pășim tiptil pe gresia bine lustruita,pe lângă șezlongurile extrem de scumpe și luminile plasate strategic. Ne apropiem de usa de sticla a imensei case. Ușor ne încercam norocul in speranța ca este deschisă.

Cum nici de data asta nu nea dezamăgit Dumnezeu deschidem usa și pășim înăuntru.

-Wow! Zice Maria cu o fata uimita. Wow este un cuvânt banal pentru o asemena lucrare de arta. Totul era in alb și negru fiecare mobiler,fiecare lustra sau canapea. Scările eram magnifice,ireale chiar . Însă la ce nu ne-am gândit noi este: Care camera este a lui?

-Da arată superb însă avem o problema! Care camera este a lui? Zic vizibil nervoasa.

-Știu care camera este,Vino. Zici și îmi ia mâna in a ei și ma ghidează.

- Cum de stii? Întreb curioasa.

- M-am culcat cu el atunci când nu aducea fetele in casa Frăției. Și ma adus aici in camera lui.

-Te-ai culcat cu el?

-Da însă asta e de domeniul trecutului. Mișcă-te.

Ma lovesc de mai multe ori pe drumu însă aceasta nu îmi da drumul la mâna. Urcam niște scări si mergem atât de mult încât mi se pare ca am făcut trei drumuri pana la facultate si înapoi la cămin.

Într-un final ajungem la camera dorita. Și Maria deschide cu grija ușa. Nu apuc sa admir camera ca Maria ma trage înăuntru si îmi zice sa ma pun pe căutat. Găsesc prezervative, snack-uri, filme clasice si foi cu note muzicale însă nu găsesc afurisitele de bilete.

Vad cum Maria începe sa se streseze și mai tare. Sa devină mai panicata și sa trântească sertarele.

Chiar când voiam sa ii spun sa fie mai atenta și sa facă liniște se aude usa de la camera. Iar eu și Maria ne-am uitat cu groaza in ochii una la alta.

&
Capitol nouuu❤️❤️ O sa încerc sa postez tot mai dess