Sebastian

Capitolul 17

LILITH

Sebastian își aplecă privirea spre mine, ochii lui adânci fixându-mă cu o intensitate care-mi făcea pielea să tresară. „Vezi mașina aia? E un Rimac Nevera! Un RN albastru. Iar noi o să fim în ea." Mi-a arătat cu degetul spre un bolid sport, strălucind sub luminile stinse ale parcării. Îmi părea aproape ireal.

„Nu știu mai nimic despre mașini! Ce să caut într-o cursă?" Am încercat să râd, dar cuvintele s-au pierdut în ochii lui care păreau să mă absoarbă încetul cu încetul. Era ca și cum totul în jur se evaporase, lăsându-ne doar pe noi doi într-un moment static, încărcat de ceva ce nu puteam încă să definesc pe deplin.

„Nu trebuie să știi nimic despre mașini ca să stai în dreapta mea, malyshka." Vocea lui cobora într-un ton șoptit, iar acel diminutiv roșearesc îmi trimitea fiori pe șira spinării.

„Ce ai zis la final?" am întrebat, ținându-mi respirația.

„Te bagi sau nu?"

În adâncul meu, știam că răspunsul era deja decis. „Mă bag."

Încă nu-mi puteam crede propriile decizii. De când intrasem în lumea lui Sebastian, fiecare pas părea o nebunie, o alegere impulsivă care mă împingea tot mai departe. Jefuit o casă? Bifat. Petreceri ilegale? Bifat. Bătaie? Bifat. Sărutat un străin la o petrecere? Bifat. Curse ilegale? Ei bine, aici eram acum.

Mi-a prins mâna ferm de încheietura și m-a tras spre mașina aceea care părea mai degrabă o bestie ascunsă sub caroserie de fier și lumină rece. Pașii mei s-au grăbit aproape alergând, iar el mi-a deschis portiera cu un gest precis, ca și cum mașina asta nu era doar o simplă bijuterie, ci o extensie a lui.

„Centura." A spus, scurt.

M-am așezat, simțind pielea neagră a scaunului cu o finețe rece, iar el a înconjurat mașina și s-a așezat la volan. Nu și-a pus centura și a început să vorbească la un telefon, Ozzy, unul dintre „păcatele" lui, era la celălalt capăt al firului.

Discuția lor era plină de termeni tehnici, trasee și viteze, dar eu simțeam mai mult decât înțelegeam — adrenalina, pericolul, anticiparea.

Deodată, mâna lui mi-a atins coapsa, fără să facă vreo mișcare bruscă, dar am simțit cum tot sângele mi se duce în altă parte. Și-a închis ușa și m-a privit intens. Apoi, cu o mișcare rapidă, a demarat, oprindu-se la o linie albă trasată pe asfalt. Din lateral, o altă mașină neagră s-a aliniat alături de noi, iar motoarele au început să mârâie amenințător.

O blondă s-a poziționat între mașini. Era îmbrăcată provocator: pantaloni scurți, un sutien de baie care îi lăsa abdomenul la vedere și o pereche de cizme lungi, peste genunchi. Ținea un pistol în mână, ridicat în sus, iar mulțimea din spatele ei începea să țipe, vibrând de anticipare.

Sebastian nu și-a luat mâna de pe coapsa mea. Simțeam cum pielea mea se înroșește sub atingerea lui, fiecare contact fiind o scânteie ce amenința să explodeze în foc.

Sunetul pistolului s-a auzit ca un tunet și mașinile au plecat în trombă. Sebastian a accelerat violent, iar vitezometrul a trecut rapid de 100 km/h. Era calm, aproape relaxat, ținând volanul cu o mână și aproape încercând să-și aprindă o țigară cu cealaltă.

Am simțit cum adrenalina mă împresoară, cum fiecare curbă luată cu viteză îmi făcea inima să bată tot mai tare. Am început să mă bucur, să mă las purtată de senzație, de vântul care îmi zbura prin păr și de forța imensă care ne propulsa înainte.

Mașina adversarului a trecut aproape pe lângă noi și Sebastian și-a retras mâna pentru câteva secunde de pe piciorul meu, concentrat pe cursă. Motorul a urlat, iar mașinile s-au lovit ușor la fiecare schimbare de direcție, dar Sebastian era în control total. Curba pe care a luat-o a fost atât de violentă încât mașina noastră s-a rotit ușor, iar eu am închis ochii de frică și plăcere.

Mâna lui și-a regăsit locul pe coapsa mea, strângând-o ușor, cu satisfacția unui vânător care știe că are prada în mâini.

Linia de sosire a trecut rapid pe lângă noi, iar un foc de armă s-a auzit din nou. Mulțimea a început să strige numele lui Sebastian, iar el a coborât din mașină ca un rege înconjurat de supuși. O fată sări pe el și îl sărută pasional, dar el nu îi răspunse la gest și nici nu o îndepărtă.

În acea clipă, am simțit un val de gelozie și furie. Știam că nu însemnam nimic pentru el, cel puțin nu altceva decât un trofeu temporar.

M-am descotorosit de centură și am coborât, dar un tip m-a apucat de talie și m-a sărutat. Era mai scund decât mine, dar nu aveam timp să reacționez când Sebastian s-a aruncat asupra lui cu un pumn rapid, lovindu-l în maxilar și spunând cu o voce care nu admitea replică:

„A mea."

Am tras aer în piept și i-am răspuns cu toată furia din mine: „În niciun caz nu sunt a ta! Nu sunt o proprietate! Sunt o persoană!"

„Persoana mea."

M-a tras de lângă mașină și prin mulțimea care ne privea cu interes. Fiecare pereche de ochi părea să mă ardă, să mă judece sau să mă eticheteze.

M-a condus într-un colț întunecat unde m-a izbit ușor de perete. Buzele lui s-au prăbușit peste ale mele într-un sărut furios și posedat. Am simțit dinții lui mușcându-mi buza de jos, lăsând o senzație fierbinte, dureroasă, dar care mă făcea să-mi pierd controlul.

Limba lui mângâia cu o tandrețe neașteptată, căutând să intre în mine, iar eu am simțit cum toate gândurile dispar, lăsând loc doar dorinței care ardea în mine. Inima îmi bătea nebunește în piept, sincronizată cu a lui, creând o melodie ce părea să răsune peste toate zgomotele din jur.

Focul din pântece se întindea acum până între picioarele mele, făcându-mă să mă ridic și să-mi înfășor picioarele în jurul lui, simțind erecția lui apăsând pe coapsa mea.

„Nu pot să-ți ofer plăcere acum, roșcată," a murmurat cu o voce adâncă, „când am promis să te pedepsesc."

S-a oprit brusc, iar eu am simțit cum picioarele mi se dau jos, lipsa sprijinului lui fiind instantaneu un gol. „Să mă pedepsești?"

„Sper că nu ai uitat cuvintele mele atât de repede. Ai permis altcuiva să atingă ce e al meu. Nu-ți face griji, tipul va plăti. Însă și tu trebuie să plătești pentru că te-ai lăsat atinsă."

Am simțit furia crescând în mine, încăpățânarea care nu voia să se lase stăpânită. „Nu poți să-mi ceri asta când tu nu ești al meu! Nu se poate să fiu singura pedepsită când tu umbli cu toate fufele! E inacceptabil și eu refuz să fac așa ceva."

„Ba pot, și tu ai fi putut, dar nu ai făcut-o."

„Ce nu am făcut?"

„Lilith, eu mi-am pus amprenta asupra ta și am făcut clar pentru oricine care a fost la cursă că ești a mea. Dar tu nu mi-ai zis că ești a mea și nu ai luat nicio măsură când aia tâmpită a venit și m-a sărutat."

Am simțit o undă de gelozie și disperare în vocea lui. „De ce ai lăsat-o?"

„Dar tu de ce ai lăsat? Până nu vei face clar și tu tuturor că ești a mea și până când nu îmi vei spune cu gura ta că îmi aparții, nu o să le resping. Însă nu uita, mie nu îmi place să împart."

A spus asta cu o voce joasă, plină.

***

EDITAT! Guys, sunt lesinata pe scaunul asta.