Jurnalul unui penis

Ora 03:30

Am intrat în „restaurant".

Vorba vine „restaurant". Mai degrabă o sală mică de mese, grupate cu câte patru scaune. Un televizor și o canapea.

De la început am simțit un miros nou. Vagin tânăr, dotat cu ce trebuie. Și mai ales nu mirosisem pe nimeni în preajmă.

O pradă sigură. Cel puțin din punctul meu de vedere. Care era relativ, căci suportul de obicei se considera el însuși o pradă.

M-am uitat: fata purta o rochiță largă, era intens machiată și cu unghiile strălucitoare. Păr roșcat, scurt, cercei hand-made. Stătea pe canapea, butonând telefonul. Lângă ea era loc suficient și pentru un bărbat. Ca, de pildă, purtătorul meu.

Telefonul era un semn cert că se plictisea. Desigur, o prezență masculină reală ar putea să-i alunge din splin, dat probabil de lipsa lecturilor din Baudelaire.

Câteva coșuri îi tatuau chipul. Nu-mi păsa ‒ până la urmă nu asta era zona mea de interes. Nu știam cum de ajunsese aici, iar lipsa mașinilor din parcare mi-ar fi indicat că era cunoștință de-a proprietăresei. Dar nici de asta nu-mi păsa. 

Neîngrijorată că s-ar putea alege fără prada masculină, femeia mai în vârstă îi lăsă singuri pe suportul meu și pe jună.

La drept vorbind, nici n-avea de ce să fie îngrijorată.

L-am împuns pe suport prin pantaloni înspre direcția dorită, adică canapeaua ‒ unde s-ar fi putut încropi un scenariu pe cinste. Adică executarea scenariului, nu numai scrierea lui.

Însă pămpălăul m-a ciocnit cu capul de-un scaun, pe care apoi s-a așezat. Cât mai departe de tinerică!

Am împuns în continuare pe sub masă, însă suportul mă potolea cu pălmuța.

‒ Larisa mă numesc, i-a spus fata.

Așa da.

‒ Sunt la munte cu familia, dar sper să-mi găsesc un iubit.

Începea să-mi placă din ce în ce mai mult fătuca.

‒ Iubit? În pustietățile astea? zise suportul meu cel fără creier.

Uneori aveam impresia că el voia să mă ucidă. Așa, cât mai lent.

‒ Niciodată nu știi de unde apare prințul călare pe un cal alb. E o chestie de compatibilitate.

Just.

‒ Voi, puștoaicele, vreți numai prinți cu Tesla și călare pe un card bancar platinium.

Ei, poftim! Cum o mai dă ăsta în bară! De ce să faci astfel de supoziții înainte ca respectiva să-și detalieze viziunea asupra lumii?

Cât e să spui că ai face orice pentru ea? Inclusiv să furi o Tesla și un card bancar platinium? Asta până ce reușesc eu să-mi fac treaba. Apoi nu mai contează dacă te ții de cuvânt.

(doar dacă vrei să primești scrisori de la fane în închisoare)

‒ Ce zodie sunteți?

Întreab-o tu ce zodie e ea, ca să știi ce zodie potrivită să inventezi.

Dar nu mă așteptam la strategii din partea suportului meu.

Tocmai când să mai îndruge și el o altă tâmpenie, intră un cuplu mai în vârstă, probabil părinții fetei după nemulțumirea afișată pe chipul tinerei și cufundarea ochilor la loc în ecranul telefonuluii.