Jurnalul unui penis

Ora 04:35

Acum eram singuri în cameră. Din nefericire, acest „singuri" ne implică pe mine și pe suport.

O prezență care-mi devenise groaznic de insuportabilă.

Și-a deschis valiza și a început să se dezbrace.

‒ Hei, ce te mai dezbraci acum? Ce rost mai are? Nu vezi că fântâna mea arteziană tocmai s-a evaporat? Ori ești orb din născare, ori ai dat cu capul de vreun copac pe drum încoace!

Îi strigam din toate puterile. Încât parcă mă și excitasem. Dar din furie.

Însă se pare că nu era numai orb, ci și surd.

Apoi se întinse pe pat.

‒ Să nu-mi zici că vrei să te odihnești o țâră? A fost un drum atât de lung încât ai obosit, sărăcuțul de tine? Sau te-ai concentrat atât de tare să nu bagi în seamă prezențele feminine încât de dor toți mușchii? De la nefolosire?

Se făcu că nu mă aude.

‒ Sau ți-ai pus în gând să te răzbuni pe mine? Să mă frustrezi și mai tare decât dacă aș avea o familie care să mă bată la cap până îmi iau zborul cum să mă ridic mai pe gustul ei, așa cum făcură strămoșii?

Nici acum.

Și totuși treaba cu răzbunarea părea reală.

Pretinse că voia să adoarmă puțin. Și cum poate un suport să adoarmă mai bine decât chinuindu-și penisul?

Își băgă mâna în chiloți și începu să tragă de mine.

Așa, fără nici un preludiu din mângâieri.

Pur și simplu mă scutura.

Cine știe ce imagini îi treceau prin cap. Presupun că ce nu rezolvase pe traseul până la pat.

Și voia să profite de mine.

Dar nici eu nu mă lăsam mai prejos. I-am făcut-o: nu m-am întărit în ciuda eforturilor lui de a-mi rindelui fiecare vinișoară.

Desigur, mă durea. Mai ales că îmi prindea capul flasc și îl strângea în pumn crezând că astfel i-ar putea da ceva viață.

Am reușit să îndur usturimea, strângând din buze. Mă uscasem teribil, dar tot nu voiam să-mi storc un strop de lichid în afară. Preferam să-l sec pe tot cu deșertul din interiorul meu.

A încercat și cu coițele, m-a mototolit bine pe toate suprafețele.

Dar am reușit să mă țin moale. Și să nu cedez.

În cele din urmă, a adormit frustrat.

Așa-i trebuie dacă mă tot frustrase în ultima vreme.